Author Archives: Volt

Fifty Shades Darker – recenzie

Am fost la avanpremiera filmului Fifty Shades Darker și m-am gândit să postez o scurtă recenzie pe blog. O să încep cu un film destul de controversat, se pare, care atunci când a apărut în cinematografe a împărțit publicul în două tabere: pro și contra Fifty Shades. Să vedem despre ce este vorba.

Mai întâi de toate…despre film (no spoiler alert) 

Așa cum probabil știți sau, cel puțin, bănuiți, Fifty Shades Darker este partea a doua a trilogiei Fifty Shades, filme realizate după cartea autoarei E. L. James. Întreaga acțiune a celui de-al doilea film prezintă continuarea povesții de dragoste, presărată cu numeroase scene erotice dintre frumoasa Anastasia Steel și misterisul Mr. Grey. Anastasia nu reușește să reziste farmecului acestuia și se încăpățânează să afle ce anume din trecutul său zbuciumat l-a făcut pe Mr. Grey să devina interesat de practicile BDSM. Totodată, în acest film își fac apariția alte două foste partenere ale lui Christian Grey care încearcă să o facă pe Anastasia să-și schimbe părerea despre acesta. Însă asta nu este tot. Tânăra cu ochii albaștri încearcă să-și clădească o carieră la editura Seattle Independent Publishing, care între timp este cumpărată de Grey pentru a o avea mai aproape.

fifty-shades-darker-960967l-1600x1200-n-3cf86805

Ce mi-a plăcut la acest film? (spoiler alert)

Atmosfera de la Inspire Cinema. De foarte mult ori aleg sa văd un film la cinema pentru că îmi oferă o senzație mult mai plăcută. Probabil ecranul mare, scaunele confortabile și popcornul sunt „de vină”.

Ținutele Anastasiei. Mai ales rochia argintie pe care a purtat-o la balul caritabil organizat de mama lui Christian. De asemenea, nu sunt deloc rele nici ținutele pe care aceasta le poartă la birou. Mi-a rămas în minte o rochie cu buline albe.

fifty-shades-darker-526428l-1600x1200-n-23f128d7

Ideea, în sine. Serios vorbind, deși filmul este bazat pe un clișeu, nu știu prea multe pelicule care să fi tratat această temă. Într-adevăr, acțiunea în sine nu a fost cine știe ce, însă ideea nu este rea deloc. Aștept un remake sau poate un update.

Peisajul superb care poate fi admirat de la balconul apartamentului lui Mr. Grey. De asemenea, deși sunt mai mult un șoarece care preferă întunericul, mi-au plăcut și ferestrele mari ale acestei locuințe de lux în care urmează să se mute Anastatia. Cu toate astea, nici apartamenul Anei nu arata rău deloc. Modul în care este decorat, poate fi catalogat drept vesel, feminin și primitor.

fifty-shades-darker-885648l

Coloana sonoră a filmului. Cia și Taylor Swift sunt doar câteva dintre artistele care au avut o contribuție pentru acest lucru. Cu toate astea, aș fi inclus și melodia „Bad things” de la Machine Gun Kelly și Camila Cabello.

Compania pe care am avut-o. Ne-am amuzat teribil, deși filmul nu este nici pe departe o comedie savuroasă. Iar comentariile „de după” sunt cele care dau cu adevărat farmec acestui film. Așa că recomand celor care merg la Cinema 3D Craiova să o facă în compania unor prieteni cu simțul umorului. Este, de asemenea, un film ideal și pentru o seară cu fetele. Și credeți-mă, dacă vedeți filmul acasă, singuri, chiar nu are niciun rost.

Ce nu mi-a plăcut la acest film? 

Hmm, vă mărturisesc că nu am avut așteptări prea mari de la această ecranizare. Și nici nu am citit cartea ca să pot face comparații. Ca să fiu sinceră, nici nu îmi aminteam prea bine foarte multe lucruri din primul film, exceptând personajele care îmi lăsaseră un gust ușor amar deoarece avem impresia că nu potrivesc deloc. Acum însă, mi se pare că au ajuns cât pe cât pe aceeai frecvență.

Însă, trebuie să recunosc că totul s-a petrecut foarte repede. La fel ca în cazul primului film, despre care repet că nu îmi amitesc foarte multe, am rămas totuși cu acea impresie că lipsește ceva. Comprimarea acțiunii nu lasă spectatorii să savureze momentul. Suspansul lipsește cu desăvârșire, chiar si atunci când Mr.Grey se află la un pas de moarte sau când Ana este hărțuită de șeful său.

fifty-shades-darker-198678l

Totodată, replicile sunt destul de seci și neinspirate. Am auzit păreri potrivit cărora, dacă ar fi fost un film mut, ar fi avut mai mult succes. Sau dacă ar fi fost un serial, în care să se fi lucrat mai mult la fiecare scenă ar fi fost, poate, o alegere mai bună. Deși, tind să cred că ar fi fost genul ăla de serial american anulat după primul sezon. Hmm, se pare că nu vom știi niciodată.

În concluzie, dragilor, Fifty Shades Darker nu este un film clasic de dragoste, un film motivațional sau o dramă care să-ți frângă inima. Dacă mă întrebați pe mine, nu este deloc ca un vin vechi care se savurează în tihnă. Este, mai degrabă, un shot de băutură ieftină pe care îl dai pe gât la o petrecere și gata.

Ultimul, dar nu cel din urmă aspect, aveți atașat și trailerul filmului care o să vă ajute să vă dați seama mai bine despre ce este vorba.

Categories: Filme - recenzii & recomandări | Tags: , , , , , , , , , | Leave a comment

Ce se întâmplă, studentule?

Pentru cei care vor să-și facă vocea studențească auzită, dar fără prea mari dureri de cap sau  de gât, pentru cei care s-au săturat de știrile mondene despre Brangelina și bradul normandian de 10 m, pentru cei care se simt creativi sau pentru curioșii care vor să știe tot ce mișcă în Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, există o soluție: Cronica Studentului FEEA Craiova – o revistă despre mine, despre tine, despre noi, studenții! Iar dacă nu mă crezi, dă un click să vezi dacă-i pe bune!

 

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Dintre sute de…surse (de inspirație)

Greu și cu inspirația asta.

De cele mai multe ori când am chef să scriu ceva și când simt că mi-am găsit inspirația, nu am la îndemână mijloacele necesare. Într-adevăr, car întotdeauana după mine o agendă în care îmi notez tot felul de detalii despre evenimentele la care trebuie să iau parte, însă nu găsesc mereu un loc bun pentru a scrie.

light-bulb-image

Sursă foto: homebase.com

Așa că cel mai la îndemână este telefonul. Tocmai de aceea, în secțiunea „Notes” a telefonului meu sunt tot felul de însemnări. Unele sunt de-a dreptul folositoare, cum ar cele legate de programul medicului de familie sau al magazinului preferat. Altele sunt versuri de melodii pe care le aud întâmplător la radio, dar nu am habar cine le cântă (știu că există o aplicație pentru asta, dar nu îmi găsesc „timp” să o downloadez).

Însă mai există o categorie specială de „Notes” care conțin diverse lucruri ce îmi trec prin minte. Dați-mi voie să vă explic. Dacă văd, de exemplu, un pisoi simpatic care dă târcoale casei mele, parcă simt nevoia să spun ceva despre asta. Și astfel apare o nouă însemnare în telefonul meu care mai târziu ajunge să-mi servească drept sursă de inspirație.

Însă asta nu este tot. Mai există și alte surse de inspirație care mi se dovedesc de-a dreptul folositoare. Am decis să le notez, pe scurt, în lista de mai jos:

  • Adesea apelez la trucul: „Watch the pictures first”. Când trebuie să scriu ceva despre un lucru, însă nu îmi găsesc inspirația necesară pentru a face acest lucru, caut imagini cu acel obiect/ serviciu/ personaj/ personalitate…Pe scurt, caut imagini relevante pentru tema respectivă.Și astfel, pornind de la imagini, zeci de idei încep să încolțească.
  • Deadline-urile „mă inspiră”. O puteți numi o inspirație ceva mai forțată, însă vă garantez că funcționează. Astfel, ideile cele mai bune îmi vin pe ultima sută de metri. Dacă am mult timp să mă gândesc la un lucru, să creez ceva, pur și simplu nu reușesc să „născocesc” nimic bun pentru că mintea îmi fuge în altă parte.
  • Ceaiul/ cafeaua. Dacă beau ceva în timp ce scriu, parcă reușesc să mă concentrez mai bine, iar cuvintele înceă să se„lege”.

P.S. A se lua în considerare că acest text a fost scris atunci când autoarea a rămas fără ceai și cafea.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Legocățel

De când mă știu, mi-am dorit un cățel! Să fie micuț, blănos și jucăuș. Însă mami nu mă lasă, fiindcă zice că nu avem unde să-l ținem. Așa că m-am gândit ca de ziua mea să-i cer un Lego. Din Lego poți construit tot ce vrei! Cu Lego, visele mele devin realitate! Iar când în loc de cățel, vreau roboțel, pot rezolva asta, cât ai bate din palme.

dachshund-1-edited

Categories: Uncategorized | Leave a comment

File de poveste: Cum a apărut făina Boromir

Într-adevar, vremurile copilăriei reprezintă poate cele mai frumoase amintiri pe care reușim să le țesem de-a lungul vieții. Iar bunicii sunt cei care ne fac aceste zile cu adevărat frumoase. Însă, dați-mi voie să vă spun o poveste. Povestea Marinei.

Marina avea 27 de ani și de curând se întorsese de peste mări și țări în România, unde s-a gândit să-și deschidă o mică afacere. Însă nu avea habar ce. Era încă tânără și tremura toată când se gândea la o asemenea responsabilitate. Până când, într-o zi, în timp ce își savura cafeaua, privind pierdută către fereastră, Marina și-a adus aminte de vremurile copilăriei, în care mânca gogoși. Mai precis, de gogoșile făcute de bunica, pe care le servea fie cu un pahar de lapte proaspăt, fie cu dulceață de fructe de pădure. Pornind de la această amintirire care îi străbătea sufletul, Marina, s-a gândit să deschidă o patiserie în Râmnicu Vâlcea, orașul în care locuia.

S-a apucat să realizeze un plan minuțios, însă în scurt timp, când a început să pună lucurile în practică, a realizat că nu găsește nicăieri făina potrivită pentru a pregăti gogoși precum cele din vremurile copilăriei. Așa că s-a gândit, mai întâi, să înființeze, o societatea căreia i-a pus numele „Boromir”, după numele bunicii sale Borona. Obiectul principal de activitate al societății îl constituia achiziţia și prelucrarea cerealelor. Însă, în timp, societatea s-a dezvoltat dobândind și alte atribuții precum valorificarea superioară a făinurilor prin secţiile proprii de panificaţie şi patiserie. Asta se întâmpla în 1994.

Iată, deci, cum a apărut făina Boromir. 

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Am terminat Awkward.

Pentru că am promis că o să vă vorbesc despre una dintre activitățile mele preferate și anume, urmărirea episoadelor din serialele preferate, iată că o să o fac și am să vă spun câte ceva despre cel pe care am reușit să-l termin săptămâna trecută: Awkward.

Este unul dintre puținele seriale pe care am reușit „să le duc la capăt” deoarece, în rest, am avut parte de multe dezamăgiri. Multe dintre ele au fost anulate (asta e o discuție pentru un alt post), iar pe unele le-am abandonat pe parcurs. Însă, nu vă speriați, mai am o mulțime de alte seriale care se află în derulare acum și pentru care țin degetele încruțișate.

2014-04-11-MTVAwkwardcast

Dar să revenim la Awkward. Am să încerc să pun în două categorii chestiile care mi-au plăcut și cele care nu. Atenție! Spoiler alert!

De apreciat la acest serial:

  • personajul principal, Jenna. E simpatică, bloggerință (deși în ultimul sezon cam renunță la postările sale pe blog) și uneori (atenție, uneori!) se îmbracă drăguț
  • există câteva asemănări între mine și ea, mai ales la partea cu ghinionul și momentele „Awkward”
  • limbajul Tamarei, cea mai bună prietenă a Jennei. E tare simpatică atunci când obține tot felul de combinații de cuvinte, destul de creative. De asemenea, îmi place faptul că este superorganizată.
  • părinții Jennei, care deși sunt destul de aiuriți, chiar se potrivesc
  • toate activitățile din liceu: baluri tematice, foc de tabără, excursie la schi, Crăciun, absolvire etc

jenna

  • look-ul lui „bad ass” Jenna. Arată o maturizare (fizică) a personajului. Din păcate, însă, din punct de vedere al comportamentului, Jenna este pe punctul de a intra într-o zonă foarte dark, iar prietenii nu îi sunt aproape. Desigur, acest lucru se petrece și din cauza ei, deoarece are tendința de-ai respinge
  • faptul că serialul arată ce se întâmplă cu personajele principale și după terminarea liceului. Îmi place cum s-a integrat Jenna la Colegiul
  • prietenia din Matty și Sadie Saxton. Cred că Matty o umanizează pe Sadie.

De neapreciat (ca să fiu drăguță) la acest serial:

  • personajul lui Val (Valerie Marks), psihologul din liceu, care ar trebui să ofere consiliere elevilor. În schimb, tipa este teribil de aiurită (exagerat, chiar), însă nu într-o manieră amuzantă, ci mai degrabă enervantă (pentru mine, cel puțin). Singurul ei atu, din punctul meu de vedere, sunt pisicile pe care le îngrijește și tipul-mascotă, de care se îndrăgostește. Mda, tipul ăla chiar arată foarte bine. Desigur, pot exista persoane care să îndrăgească acest personaj
  • relația dintre Tamara și Jake Rosati… nu știu ce să zic, dar a fost contrar principiilor mele. Jake a fost mai întâi cu Jenna, iar apoi Tamara a descoperit că este superîndrăgostită de el… Este firesc ca relația nu a ținut, având în vedere faptul că cei doi aveau adesea concepții diferite, iar Tamara avea mereu tendința de a face pe șefa

Awkward3

  • dispariția lui Ming…Nu am habar de ce actrița care o juca pe Ming (Jessica Lu) a ales să părăsească serialul, dar nu-mi place deloc când dispare unul dintre personajele principale. S-a întâmplat și în alte seriale, desigur
  • Tamara – queen of drama. Deși este un personaj simpatic, câteodată se dovedește o prietenă nu tocmai bună pentru Jenna, ca de exemplu, după primul an de studenție când se întoarce de la NY și este BFF cu Sadie, iar de Jenna pare să uite complet.
  • nasul lui Matty McKibben, dar deh, nu poți să le ai pe toate. Tipul e ok, totuși.
  • finalul…nu e tocmai un final. Pare un episod oarecare. Am văzut alte episoade din acest serial care aveau potențial mai mare de final

Awkward_2

Ok, acestea sunt părerile mele despre serial. Am surprins totul în linii mari. Dacă ar fi să-i acord o notă, aceasta ar fi 6. Serialul este bun pentru destindere. Episoadele sunt scurte (20 de minute), majoritatea cu subtitrare în limba engleză. Îl recomand acelor care sunt încă la liceu și care vor să se regăsească în această dramă adolescentină sau celor care vor să uite de momentele tensionate din viața lor. Este un serial tipic american, în care se pune accentul pe prietenie și dragoste. Totul este trăit cu intensitate maximă, exact ca în perioada adolescentină.

 

Categories: seriale | Tags: , , , , , , , , , | Leave a comment

3 categorii de oameni care pot să-ți strice buna dispoziție – Partea I

Știți zilele ălea în care soarele pare mai strălucitor, cafeaua mai aromată și aerul pe care îl respiri mai curat? Sunt zilele ălea în care te trezești cu chef de viață și te simți tânăr, fericit, plin de energie… asta până când dai peste ei: oamenii care îți strică buna dispoziție. Tocmai de aceea, azi voi începe o nouă categorie pe blog, pe care v-aș ruga să mă ajutați să o completez. O numesc „Tipologii urbane” și are rolul de a prezenta oamenii de care ne lovim, fără să vrem, zilnic și care nu fac altceva decât să ne convingă că Universul are ceva împotriva noastră.

Iată cu cine am avut eu de a face până acum.

Nume: Vânzătoarea insistentă (vanzatora insistenta)

Arie de răspândire: Mall-uri și magazine mici.

Comportament: Nici nu apuci să păsești bine în magazin că începe: „Cu ce vă putem ajuta?”. Îi zâmbești, îi mulțumești pentru amabilitatea de a întreba și apoi începi să să cauți ceva care te-ar putea face să-ți scoți portofelul. Însă ea nu te slăbește din priviri, iar la un moment dat, dacă vede că te uiți la o anumită rochie, începe să-ți prezinte caracteristicile ei (deși tu nu ai întrebat) și să-ți spună cât de bine ți-ar veni, cu toate că e mărimea S, iar tu, se vede clar, că porți M. Dacă vede că te ții tare, începe să-ți arate alte modele de rochii care crede ea că ți-ar potrivi și să le laude până când cedezi și alegi să probezi una. Sau mai multe. Dacă după ce probezi respectivele lucruri, te hotărăști să nu cumperi nimic, îți aruncă o privire „acră”, iar apoi, în magazin, se lasă o tăcere apăsătoare care te face să te simți vinovată și să vrei s-o iei la sănătoasa.

Superputeri: Priviri intimidantă, flux verbal compleșitor, abilitatea de a-ți arăta un miliard de lucruri în mai puțin de un minut, atacă cu apelative precum „Iubita” sau „Fete”

De condamnat: Nu! Din păcate, nu mereu este vina persoanei care este nevoită să te abordeze insistent în încercarea disperată de a vinde ceva, ci a politicii magazinului. Cele mai multe persoane nu fac asta pentru că vor, ci pentru că sunt nevoite să o facă. Tocmai de aceea, meseria de consilier vânzări se poate dovedi una extrem de solicitantă și stresantă. Iar de multe ori, nu clienții sunt problema.

Nume: Casiera „De ce mă întrebi pe mine”

Arie de răspândire: Unele case de bilete din oraș

Comportament: Genul de persoană care este capabilă să-ți strice ziua imediat din cauza tonului răstit pe care îl folosește (pur și simplu țipă la tine) și a faptului că nimic nu-i convine. Mi s-a întâmplat să primesc reclamații fiindcă adeverința mea pentru abonament este prea mică și că nu mai are ea unde să-și pună ștampila, că xerocopia nu este suficient vizibilă, că scrisul de pe adeverință nu este suficient de citeț și lista poate continua. Atenție! Niciodată, dar niciodată să nu o întrebi când vine tramvaiul sau autobuzul X căci va începe să-ți țină o predică despre faptul că rolul ei este de vinde bilete și nu de a oferi informații cu privire la mijloacele de transport în comun.

Superputeri: ton intimidant, „like a boss”și capacitatea de a te ignora când nu are chef de eliberat abonamente (în zona în care locuiesc mereu, dar mereu, dau peste o casieră care vorbește la telefon și trebuie să aștept să termine conversația ca să mă bage în seamă)

De condamnat: Daaa! Deși cu toții avem zile proaste sau momente în care ne urâm job-ul , asta nu ne dă dreptul să ne versăm nervii pe ceilalți. Însă NU trebuie să generalizez. Am întâlnit și doamne de la casierie foarte amabile, care m-au ajutat să aleg o variantă potrivită de abonament sau să iau autobuzul care să mă lase aproape de destinație. Depinde de noroc.

Nume: Dezgustătorus hărțuitorus

Arie de răspândire: Stații și mijloace de transport în comun (în orice oraș există cel puțin un astfel de specimen odios)

Comportament: Specie de târâtoare dezgustătoare al cărui unic rol este de a hărțui fete și femei singure, pe durata călătoriei cu mijloacele de transport în comun sau în timp ce așteaptă aceste mijloace de transport. Tendința de a pipăi fete sau de a le urmări până la destinație, adresându-le tot felul de apelative jignitoare. Atacă, de regulă, fete și femei singure.

Superputeri: replici de agățat ieftine care fac ca mâncarea pe care ai consumat-o să vină înăpoi, limbaj vulgar, mâini lipicioase, miros neplăcut care funcționează precum un spray paralizant, abilitatea de a nu fi prins niciodată de controlori, deși circulă fără bilet, intimidant astfel încât toți cei care observă un astfel de comportament preferă să nu facă nimic și să privească pe fereastră

De condamnat: Clar! Extrem de periculos, cu o inteligență sub nivelul mării. Un frustrat libidinos.

Va urma. 

 

 

 

 

Categories: Tipologii urbane | Tags: , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Minciuni pe care mi le spun zilnic

Oh, Doamne! Sunt o mincinoasă! Iar persoana care are de suferit cel mai mult din această cauză sunt eu. Iar asta pentru că mă mint pe mine însămi. Îmi fac promisiuni pe care nu le respect, un lucru care este total împotriva principiilor mele.

Dacă pe ceilalți îmi este rușine să îi mint și iar obrajii mei au tendința de a lua foc atunci când spun ceva neadevărat, situația este cu totul altfel atunci când vine vorba de mine. Mă mint ușor, cu nonșalanță, iar apoi ajung să am mustrări de conștiință. Și iată despre ce e vorba mai exact.

 

My own top lies: 

  1. „De mâine nu mai mănânc dulciuri/ fast food”. De câțiva ani buni, mă tot duc cu zăhărelul că voi renunța la mâncarea nesănătoasă și că voi încerca o dietă mai sănătoasă, bazată pe fructe și legume. Iar asta nu pentru că vreau neapărat să slăbesc, ci pentru că am realizat cât de mult rău îmi pot face mâncarea de tip fast-food sau dulciurile. Însă nu sunt puternică și mereu cedez tentației.
  2. „De mâine mă apuc de sport”…Pff! Mai are rost să discutăm? E clar că nu o să se întâmple asta, până nu îmi voi face un abonament la sală. Și nici atunci. Presimt că și ăla ar fi doar o risipă de bani.
  3. „Mâine mă trezesc mai devreme”. Și mereu aceeași poveste. Amân ceasul puțin, câte puțin și tot ajung să mă trezesc târziu și să fiu nevoită să fac totul în grabă. Asta înseamnă că nu apuc să servesc micul dejun, alerg după autobuz, nu mă aranjez suficient, nu am timp să spăl cana de cafea și nu apuc să corectez materialele pe care le am de scris.
  4. „De data asta o să păstrez ordine și curățenie”. Asta îmi spun mereu, după fiecare ședință obositoare de șters praful, de dat cu aspiratorul și de aranjat lucruri. Iar după două zile…dezastru! Btw, la mine orice minune ține două zile, nu trei.
  5. „Am suficiente haine. Luna asta nu mai cumpăr nimic”. Exceptând bluza aia de la reduceri și fusta care se asortează cu ea. Și rochia pe care mi-o doresc de mult. Hei, am menționat că am nevoie de sandale? Și de pijama de vară?
  6. „Nu voi mai întâzia niciodată”. Nu am obiceiul să întârzii des, dar și când o fac…
  7. „Astăzi o să fiu mai productivă. Vreau să merg la  job, să scriu pe blog, să citesc, să gătesc ceva nou, să fac ordine, să ies cu prietenii și să văd un film”. Iar după două ore, îmi piere entuziasmul. Mă rezum doar la job, pentru că deh, trebuie.
  8. „Încă un episod, iar apoi dorm”. Asta e povestea clasică. Nu mă judecați, știu că vi se întâmplă și vouă, nu?
Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Ce îmi place la vara asta

Ca să nu se aștearnă praful (prea rău) pe acest blog, am decis să mai postez ceva light, de vară. Așa că o să încep cu categoria mea preferată: cea de liste. Vă spuneam mai demult că am o listă pentru orice (pentru ce ar trebui să cumpăr, ce ar treui să conțină bagajul de vacanță, ce lucruri îmi plac, ce persoane îmi displac, ce am de făcut și tot așa). Poate de asta sunt un fan declarat al notebook-urile de tip listă și a ceea ce poartă numele de post notes.

Peste tot unde găsesc unul, am grijă să-mi cumpăr. Și le țin împrăștiate prin toată camera în cazul în care mă sună cineva și poate trebuie să notez repede ceva important. (Mda, nu prea se întâmplă asta, așa că să revenim la liste). Îmi plac listele. Așa că în această postare, vă prezint, pe scurt, lista mea de lucruri care îmi plac vara asta și planurile pe care le am. Și sper că o să bifez cât mai multe.

vintage_photography_quotes_wallpaper

welovevintage.com

  • Faptul că am mai mult timp liber. Sunt studentă la master, iar vacanța și ideea că nu trebuie să merg la cursuri, mă face să îmi încarc bateriile cu energie pozitivă. (Wow!  Un rac ca mine să folosească „pozitiv” într-o frază… e ceva). Știu că de regulă mulți au impresia că la master prezența nu este obligatorie, însă dacă vrei să înveți ceva, trebuie să mai și treci pe la cursuri. Cursurile sunt puse de la ora 18, de regulă, iar după o zi de lucru, băncile facultății sunt ultimul loc în care ți-ai dori să te afli. Însă partea bună e că acum e vacanțăăăă! Așadar, fără proiecte, fără examene, fără cursuri!
  • Faptul că vara sunt dispusă să mă implic în mai multe activități. De la banalul fapt de a posta poze „creative” pe Instagram, până la a scrie în jurnal, pe blog sau a face cadouri personalizate folosind metoda scrapbooking. Astea sunt nimicurile care îmi plac mie, dar sunt sigură că fiecare dintre noi are ceva de care are chef să se apuce vara asta. So, let’s do it!
  • Vara pot să merg mai mult pe bicicletă. Ador să fac asta și în sfârșit am reușit să-mi cumpăr bicicleta pe care mi-o doream. O să revin cu mai multe detalii într-un alt post, însă, deocamdată, încă mă chinui să mă obișnuiesc cu pedalatul și să strecor activitatea asta pe lista mea „To do”.

    WhyYouShouldRideAVintageBikeFashionably-ContentDepth-680px453px

    mybike.com

  • Citit… îmi doresc demult să-mi cumpăr un hamac pe care să-l pun în grădina bunicilor, iar acolo să stau să citesc. E una dintre ideile mele de după-amiază perfectă pe care intenționez să o pun în practică. Am început de curând „Pădurea norvegiană” și după ce voi termina această carte, am un alt teanc care mă așteaptă „să-l dau gata”. Iar apoi mai sunt și revistele mele preferate, pe care nu-mi permit să le mai neglijez.
  • Seriale și filme. Am mers deja de două ori la cinema de când a început vacanța și mai sunt alte câteva filme pe care nu aș vrea să le ratez. Iar pentru că vara zilele par mai lungi, obișnuiesc să mă uit la serialele mele preferate.
  • Fructele de vară. Doamne cât ador fructele de pădure (zmeură, mure, coacăze roșii), dar și pepenele roșu (oltenește: „lubenița”). Vara este momentul perfect pentru shake-uri de fructe, dar și pentru a le consuma în stare proaspătă. Și să nu uităm de limonadă. Menta și cuburile de gheață sunt cele care dau savoare!

    Healthy-Lemonade-71

    limounet.com

  • Înghețata… E un must! Indiferent de aromă! Iar dacă vreți o recomandare: Magnum cu mentă!
  • Timpul petrecut cu prietenii afară. Partea bună e că vara nu trebuie să cheltuiești bani pentru a te întâlni cu prietenii. Fiind cald, o plimbare poate fi o idee excelentă pentru a petrece timp împreună, mai ales seară.
  • Călătorii, excursii, școli de vară… Toate astea reprezintă o idee excelentă pentru vacanță, iar eu vă mărturisesc că încă economisesc pentru a vizita o destinație mai specială în această vacanță. Am creat ceea ce se numește „borcanul cu economii” și deși sunt tentată să cheltuiesc toți banii pe haine, încerc să mă abțin. În orice caz, tânjesc după o vacanță și încerc să supraviețuiesc cu mici escapade de weekend. Am reușit să merg la munte și pur si simplu să fiu departe pentru ceva vreme de asfaltul închis al orașului meu a fost excelent.

    budget-travel

    traveller.com

  • Apropo de haine, nu-i așa că vară sunt parcă mai colorate? Mai vesele, mai pline de viață și mai scurte… Uneori, prea scurte. Dar asta e o discuție pe care o lăsăm pe altă dată. Oricum, fetele trebuie să poarte cât mai multe rochii și  ținute femine (în special vara) și să-și demonstreze creativitate.
  • Muzica… e imposibil să nu găsește o melodie de care să nu îndrăgostești în acest sezon și care să îți amintească pentru totdeauna de vara 2016. Sau care după ce trece vara s-ar putea să ți se pară chiar enervantă.
  • Ploaia… am spus-o/ scris-o în repetate rânduri: ador ploaia! În special, ploaia de vară. Și deși fulgerele și tunerele obișnuiesc să mă sperie uneori, spectacolul pe care îl crează pe cer poate fi destul de impresionant.

 

 

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Reinaugurăm cu vin…Brânzeturi și vin

Nu am mai scris de multicel. De mult. Bine, bine, de foarte mult timp.

Lipsă de inspirație? Nu chiar… Lipsă de timp? Nu neapărat. Din comoditate? Eh, hai că aici am nimerit-o! Însă acest post nu este despre cât de leneșă sunt eu și despre cât de rău îmi pare că am trecut (nu doar o dată) sub umbrela oamenilor mult prea comozi. Este un post de (re)inaugurare a acestui blog.13348803_1135695736481630_1111173206_n

Și pentru că orice eveniment special necesită sărbătorit, eu am ales s-o fac într-un fel aparte: am fost la o degustare de vinuri, iar acum vreau să vă povestesc și vouă cum a decurs totul. A fost o experiență plăcută, din care am învățat câteva lucruri. Așa că m-am gândit să renunț la egoism și să vi le împărtășesc. Deci, luați aminte, de la un degustător de vinuri amator, dar în același timp mare fan brânzeturi.

Dacă vă întrebați care sunt lucrurile ce se pot învăța la o degustare de vinuri, vă spun că mi-ar lua o veșnicie să le înșir. Însă mă rezum la ceva esențial: cum se ține corect un pahar cu vin și cum se savurează aceasta licoare a lui Bacchus. De somelieri tot auzisem, însă ceea ce fac ei mărturisesc că nu mi se părea deloc un lucru fascinat. Îi vedeam ca pe niște oameni 13349011_1135691949815342_1138432574_nsimandicoși care gustă dintr-un pahar cu vin, strâmbă un pic din nas, apoi înșiră niște povești. Ce gândire seacă și superficială, nu-i așa?

Ei bine, vinul este mai mult decât atât. Vinul este îndemnul către a spune o poveste. O poveste despre tine. Și nu doar pentru că alcoolul îți dezleagă limba și îți face obrajii să ia foc, ci pentru că atmosfera pe care o creează această licoare este una deosebită. Sofisticată, misterioasă, plăcută. Iar degustările de „Brânzeturi cum se…cuVin” nu fac altceva decât să adune laolaltă oameni care au ceva de pus. Este pretextul perfect pentru o socializare cu stil.
13401054_1135695709814966_125250826_n

Toată lumea adoptă o ținută elegantă, de sărbătoare. Și nu mă refer aici neapărat la hainele pe care aleg să le poarte. Ci așa…la modul în care decurg conversațiile. Până și modul în care se toarnă vinul în pahar sau cum sunt aranjate brânzeturile pe platou indică acest lucru. Timpul parcă stă în loc și fiecare împerechere de brânză cu vin nu face altceva decât să te facă recunoscător pentru că ai acceptat invitația. Iar dacă locația evenimentului organizat de Asociația Bloggerilor Olteni şi DicționarCulinar.ro, este terasa Mignon, așa cum a fost în cazul meu, este clar că lucrurile merg într-o direcție favorabilă.

Am degustat cinci împerecheri: Domnul de Roua Alb și Mozzarella Fresca Delaco, Cuvee Petit Sauvignon Blanc și Petit Brie-Ile de France, Rose și Brie au Bleu-Ile de France, Merlot și Cascaval Sofia Delaco și încheiând în mare fast cu Domnul de Roua Roșu și Grana Padano Delaco. Nu sunt adepta vinului sec, însă aceste combinații au reușit să-mi încânte simțurile.

Preferata mea a fost  împerecherea compusă din Merlot de la Avincis și Cașcaval Sofia Delaco. Culoarea vinului și textura plăcută a cașcavalului servit cu nuci m-au convins să votez această împerechere, iar dacă13393287_1135695749814962_1228724300_n ar fi să spun într-un cuvânt cu ce asociez această combinație, aș spune înțelepciune, iar dacă sunt luate separat, vinul reprezintă pentru mine eleganță, iar cașcavalul Sofia înseamnă rafinament.

De cum am gustat, în mintea mea a început să se deruleze o poveste: un bunic, cu păr grizonant și mustață asortată, soarbe dintr-un elegant pahar de vin Merlot de la Avincis și degustă cașcaval Sofia de la Delaco cu nuci, în timp ce lecturează o carte în biroul său vintage. Bunicul e un profesor cu zeci de ani vechime și știe că această combinație este una înțeleaptă, demnă de un intelectual.

 

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Blog at WordPress.com.