Dulceata de capsuni: naturala?! Da, va rog!

Se poate sa incep acest articol de pe blog fara sa vorbesc despre COVID-19, un subiect arzator, prezent pe buzele (ascunse de masti) ale tuturor?

Nu, nu, nu se poate. Si odata cu aceasta perioada, in care nu am devenit mai inteleapta, ci pur si simplu am avut mai mult timp pentru mine, m-am gandit incotro sa o iau: personal si profesional.

Si dupa ce am asternut o multime de ganduri mai mult sau mai putin inspirate, pe agenda mea verde, am decis ca este timpul sa mananc mai sanatos (din nou, dubla 10). Si dilema cea mai mare a fost cum sa fac asta, cand sunt mare amatoare de dulciuri?

Din fericire, insa, exista alternative sanatoase, precum dulceata de capsuni, din camara Veronicai, un loc cu bunatati artizanale si naturale.

Si stiu, stiu ce o sa spuneti. Ca am innebunit. Ce dulceata este aia, fara zahar? Zaharul… inamicul de temut care duce la obezitate si alte probleme de sanatate…

Si o sa raspund simplu: dulceata din camara: delicioasa, aromata si plina de savoare. Si mai mult decat atat, o varianta interesanta, cu busuioc, despre care am aflat de curand si va dau si voua de veste.

La inceput, uram condimentele. Acum, le ador. Si am inceput sa le folosesc, (in rarele momente) in care gatesc.

Cum se obtine gustul aromat al dulcetii de capsuni?

Intuiti, nu-i asa? Cu Green Sugar – ingredientul promovat de atatia influenceri in Social Media & beyond.

Green Sugar este un indulcitor natural, cu zero calorii si zero indice glicemic. Acest lucru inseamna ca este recomandat si celor care vor sa manance mai sanatos (ca mine), si celor care vor sa tina o dieta si sa piarda din kilograme (tot ca mine, in zile bune).

In plus, acesta este aprobat de Societatea de Nutritie din Romania.

In ceea ce priveste capsunii (apropo, stiati ca sunt acceptate ambele forme de plural: capsuni si capsune), ii ador. Se numara printre fructele mele preferate, alaturi de zmeura, cirese, lime, banane si alte cuvinte pe care le insir (pana imi gasesc inspiratia pentru urmatorul paragraf).

Dulceata de capsuni cu Pinot Noir si condimente

Pe langa interesanta si intriganta dulceata de busuioc, am aflat si despre cea cu Pinot Noir.

Si recunosc, m-a atras in primul rand denumirea: Dulceata de capsuni cu Pinot Noir.

Hmm… Suna sofisticat si asa si este. O incantare pentru papilele gustative si un rasfat pentru cei care vor ceva diferit.

Pana la urma, daca tot am avut ceva timp pentru gatit, in ultima vreme (pe bune, am facut tiramisu… si tort cu biscuiti… si aproape am stricat o budica… am dovezi foto cu toate!), am zis sa experimentez. Astfel, ma gandesc ca delicioasa dulceata de capsuni cu busuic fara zahar si Pinot Noir va face casa buna cu o alta budinca de vanilie sau cu orez cu lapte…

Si cu clatite, de ce nu?

De asemenea, cercetand atent camara generoasa a Veronicai, am mai descoperit si dulceata de lapte si scortisoara. Doamne, cat pot adora scortisoara! In combinatii clasice cu mere si lapte.

Si pentru ca tot sunt intr-o faza de mancat sanatos, va rog sa-mi dati de veste si despre alte produse sanatoase pe care le consumati si recomandati.

 

 

Degustarea de primavara: Cramele Recas si Branzeturi cum se… cuVin

Inceputul de primavara a fost marcat festiv de o noua degustare de vinuri, organizata de Asociatia Blogerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, in colaborare cu Fajitas Tex Mex, restaurantul cu specific mexican care a gazduit evenimentul.

Vinurile pe care le-am degustat au apartinut Cramelor Recas, fiind o degustare clasica in care am avut ocazia sa ne rasfatam papilele gustative cu trei tipuri din licorea lui Bacchus: alb, roze si rosu. A fost exact ca o simfonie gustativa care a inceput lent, cu un vin mai bland. Si a continuat apoi in note inalte care se regaseau intr-un vin ce incanta toate simturile.

Si cum rasfatul nu este complet fara branzeturi, am avut placerea sa reintalnesc trei sortimente pe care le-am adorat pur si simplu: Brie, Gouda si Maasdam. Aceste trei feluri de branzeturi impreuna cu vinurile au creat un mixt perfect. Toate deliciile fac parte din gama Delaco, un producator de renume, nu doar la nivel national.

De fapt, ce imi place cel mai mult la aceste degustari, si este posibil sa mai fi notat asta in articolele mele de pe blog, este modul poetic in care sunt descrise aceste licori divine. Iar asta o regasesti atat la degustare, cat si in materialele pregatite apoi cu deosebita constinciozitate de catre bloggerii olteni.

Care este povestea vinurilor degustate, mai exact?

Asa cum va spuneam anterior, am inceput cu un vin bland, numit Regno Sauvignon Blanc, care a fost acompaniat de Brie. Vinul cu aroma de fructe tropicale si flori de soc, ne-a intampinat cu un miros dulceag si aromat. Insa, odata cu degustarea sa ne-am dat seama ca este vorba despre un vin sec.

Aceasta imperechere a reprezentat combinatia mea preferata deoarece o consider potrivita pentru orice anotimp ori orice eveniment. de la petrecerile cu fast, la nuntile in aer liber, aniversari sau momente in care pur si simplu vrei sa sarbatoresti ceva.

Conditia esentiala ramane faptul ca trebuie savurata in compania perfecta.

Insa, tocmai gustul sau plin de viata, mineralizat, l-a facut sa se impleteasca perfect cu branza Brie – Ile de France, considerata regina branzeturilor.

A doua imperechere s-a realizat intre Regno Rose, un Merlot demisec care ne-a sedus usor prin gustul sau catifelat si aromele discrete de fragute si trandafir de dulceata. Culoarea acestuia era una plina de stralucire, semn ca vinul este unul tanar, tocmai bun de savurat.

De tinut minte! Tot la degustare am aflat ca vinul Rose trebuie baut tanar, astfel incat sa nu-si piarda din proprietatile fermecatoare.

La evenimentul de joi seara, am servit Rose-ul impreuna cu Maasdam Delaco D’Exceptie, un tip de branza aparut pe meleagurile olandeze, undeva in anii 90. Branza se remarca prin duritate, nuante fructate de nuci proaspete si textura ferma, definita de gauri mari. Interesant este si modul in care aceasta se aseamana, si nu putin, cu Emmentalerul, un tip de branza care mereu mi-a facut cu ochiul.

A treia imperechere este reprezentata Regno Negru de Dragasani si o Gouda Delaco D’Exceptie.

Peste gouda a fost adaugat putin piper mozaic care ne-a gadilat papilele gustative. Vinul Negru de Drgasani a fost unul mai corpolent decat cele degustate anterior, avand o aroma mai intensa, conferita de notele de cirese amare, visine si prune.

Nu mai degustasem demult un vin rosu, gemos, realizat din struguri atat de bine copti. Si nici branza Delaco nu imi mai rasfatase papilele gustative, asa ca a fost mai mult ca binevenita.

Asa cum v-am obisnuit, voi descrie in trei cuvinte combinatia mea prefera de branza si vin: versatilitate, tinerete, incantare.

 

Degustarea de vara cu Branzeturi cum se cuVin

Zilele ploioase sunt perfecte pentru amintiri. Pentru a crea unele noi, dar si pentru aduceri aminte.Iar unul dintre principalele evenimente ale saptamanii trecute a fost degustarea de vinuri a carei gazda de data aceasta a fost Casa Ghincea, un local cu specific romanesc.

De cum treceai pragul acestui restaurant, dincolo de decoratiunile traditionale, te intampinau cu voiosia tipic olteneasca arome imbietoare de mancare traditionala.

Nu mai fusesem de anul trecut la o degustare organizata de Branzeturi cum se cuVin, asa ca am zis ca este timpul sa iau masuri.

Stiti genul ala de evenimente care te fac fericit si care se repeta anual? Gen… ziua prietenei tale dragi. Ei bine, in ultimii trei ani, pe lista mea se afla si degustarile cu vin.

Astfel, la evenimentul de saptamana trecuta am fost intampinata de patru tipuri de vin care apartin brandului Pelerin. Fructele folosite pentru obtinerea vinului sunt culese de pe domeniul Dragasi, ale carui podgorii se intind pe Dealurile Dragasanilor.

Pe langa socializarea cu bloggeri si intalnirea cu alti iubitori de vin, cel mai mult imi place ca la degustarile organizate de Branzeturi cum se cuVin ai ocazia cunosti oameni care stiu sa spuna povesti. Pana la urma, nu degeaba se spune ca vinul este licoarea care indeamna la povestit.

Si iata cum a decurs seara mea.

Prima imperechere degustata a fost intre un Sauvignon Blanc 2016 Petit Fume si Camembert Ile de France. De indata ce papilele mele gustative au facut cunostinta cu aceste bunatati, prin fata ochilor au inceput sa-mi treaca tot felul de simboluri frantuzesti.

Unde se mai poate servi acesta imperechere de Camembert si Sauvignon Blanc Petit Fume?

• La nunti cu tematica traditionala, cu decoratiuni din floarea-soarelui, bucati de lemn, nuci, struguri si flori de camp
• La restaurante cochete cu specific frantuzesc
• La petrecerilela care candy barul este dat la o parte de branzeturi delicioase si vin.

A doua imperechere a fost intre un Petit Cuvee Blanc 2017 si Havarti Delaco D’Exceptie. Si pot spune ca a fost una dintre favoritele mele. Mi-a placut atat vinul, respectiv un Sauvignon Blanc + Pinot Gris, cat si branza. Gustul catifelat al vinului, in combinatie cu branza daneza Havarti au fost cele care m-au convins ca nu voi da niciodata gres alegandu-le atunci cand mi-e pofta de ceva special.

Unde se mai poate servi acesta imperechere Petit Cuvee Blanc 2017 si Havarti Delaco D’Exceptie?

• La picnicuri de vara
• La o cina servita pe malul lacului, in compania potrivita
• La aniversarea unei casatorii
• In compania unei carti bune, seara, inainte de culcare

Imperecherea numarul trei a fost intre Rose 2016 si o Gouda Delaco D’Exceptie. Iar daca ar fi sa o descriu, as putea spune ca este genul de combinatie care cucereste toate simturile. Din punct de vedere vizual, rose-ul vinului aminteste de obrajii imbujorati ai unui baiat timid, care incearca sa cucereasca inima unei fete. Culoarea este un simbol al elegantei si luxului, iar aroma are o tenta fresh, racoritoare.

Unde se mai poate servi acesta imperechere de Rose 2016 si Gouda Delaco D’Exceptie?

• Cand organizezi un home cinema si te-ai saturat de clasicul popcorn cu Cola
• La o prima intalnire, cand iti doresti neaparat sa-l impresionezi
• Cand ai ceva de sarbatorit si vrei sa o faci intr-un mare fel

Ultima imperechere degustata la eveniment a fost intre un Cabernet Franc 2015 si Irish Cheddar Delaco D’Exceptie, o combinatie pe care am gasit-o plina de savoare, dar ceva mai greoaie. Culoarea sangerie a vinului era un indiciu clar al gustului sau apasator.

Aceasta imperechere mi-a adus aminte de serile mai reci de toamna. Insa Irish Cheddar a reusit sa ma surprinda placut, mai ales ca a fost pentru prima data cand am degustat-o. Secretul gustului sau deosebit a fost adaugarea de putin piper mozaic.

Unde se mai poate servi acesta imperechere de Cabernet Franc 2015 si Irish Cheddar Delaco D’Exceptie?

• La o iesire intr-un local fancy, intr-o zi ploioasa de toamna.
• La o cina servita in fata semineului, intr-o seara generoasa de iarna
• La o expozitie foto sau de pictura, intr-o galerie de arta
• In orice moment in care cauti curajul pentru a lua o decizie grea

Acestea fiind zise, nu imi mai ramane decat sa vizitez crama de pe domeniul Dragasi. Asa ca deja am trecut pe lista mea cu locuri de vizitat anul acesta si o excursie de o zi la o crama din apropiere.

Din cate am auzit, o vizita la domeniul Dragasi costa 50 lei, iar cei interesati au posibilitatea de a degusta 5 vinuri speciale. Nu suna rau deloc, mai ales daca simti nevoia unei scurte evadari din cotidianul cu praf, masini si bucati de asfalt incinse.

Iar daca ar fi sa descriu in trei cuvinte simple combinatia mea preferata de la aceasta gustare, as spune: emotie, catifelare, amintire.

Evenimentul la care am luat parte a fost organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni, cunoscuta drept ASBO si DictionarCulinar.ro carora le multumesc pentru invitatie! 

 

Din dragoste pentru brânzeturi și vin

Nu sunt adepta check-in-urilor pe Facebook, însă, nu pot nega faptul că au și ele rolul lor. De exemplu, anul acesta „amintirile de pe Facebook” mi-au atras atenția asupra unui eveniment care mi-a plăcut foarte mult: o degustare de vinuri din luna iunie, de anul trecut. Acest lucru m-a făcut să accept provocarea lui Daniel și să iau parte și anul acesta la un asemenea eveniment. Și iată cum au stat lucrurile.

Evenimentul a avut loc la restaurantul Mignon, din Brazdă, iar de data aceasta vinurile au venit tocmai de pe meleagurile Dobrogei, de la Crama Histria. Alături de ele au fost servite brânzeturi fine din gama Delaco, favoritele mele.

Am degustat următoarele șase împerecheri și mi-a fost tare greu să-mi aleg favorita:

• Brânză Mozzarella și vin Riesling, cu gust citric, de vară. O combinație ușoară, pe care o recomand pentru o cină servită la o terasă cochetă precum Mignon.
• Brânza brie cu covrigei de la Grand Papa și un Sauvignon Blanc Mirachi. Până la această degustare habar nu am avut cât de aromat poate fi un astfel de vin.
• Cașcaval cu piper roșu și vin Ammos rose. Oaspetele de la crama Histria ne-a povestit și de ce a fost aleasă denumirea de Ammos pentru rose-ul pe care îl degustasem. Dar pentru a o afla, vă las pe voi să vizitați crama. În drum spre mare, puteți face oricând un popas la Crama Histria.
• Brânză camembert de la Delaco a fost servită în combinație cu un Ammos Blanc. Acesta este primul brand premium ce aparține cramei Histria, iar eu mi-l amitesc ca pe un vin ușor acid. Până la urmă, este firesc să fie altfel, căci este vorba de un camembert.
• Brânza Brie au bleu asortată cu cireșe de iunie și Feteasca Neagră Rose au reprezentat o altă combinație care m-a suprins plăcut. Deși mulți găsesc această brânză drept una „greoaie”, eu o ador. Până la urmă, este o brânză franțuzească, despre care s-ar spune că este de inspirație nemțească.
• Brânză Grana Padano asortată cu oțet balsamic și un vin Merlot sec. Combinația a fost una dintre preferatele mele și o recomand cu încredere celor care caută o gustare specială, pentru un eveniment elegent.

De ce am luat parte la un astfel de eveniment?

Dintotdeauna am iubit branzeturile, iar aceastea au fost mereu consumate cu plăcere în familia din care provin. Cele din gama Delaco sunt de departe preferatele mele. De fiecare dată când servesc masa în oraș, am grijă să aleg ceva care conține mai multe feluri de brânză, indiferent că este vorba de paste, pizza sau salate.

În ceea ce privește vinul, pot spune că este printre singurele băuturi pe bază de alcool pe care le consum. De ce? Vinul te îndeamnă să spui povești. De fiecare dată când mă gândesc la branzeturi, îmi închipui o doamnă din înalta societate. Iar vinul este șalul scump care îi acoperă umerii.

Evenimentul Brânzeturi cum se … cuVin a fost organizat de Asociația Bloggerilor Olteni, cunoscută drept ASBO și DicționarCulinar.r cărora le mulțumesc pentru invitație! 

Fifty Shades Darker – recenzie

Am fost la avanpremiera filmului Fifty Shades Darker și m-am gândit să postez o scurtă recenzie pe blog. O să încep cu un film destul de controversat, se pare, care atunci când a apărut în cinematografe a împărțit publicul în două tabere: pro și contra Fifty Shades. Să vedem despre ce este vorba.

Mai întâi de toate…despre film (no spoiler alert) 

Așa cum probabil știți sau, cel puțin, bănuiți, Fifty Shades Darker este partea a doua a trilogiei Fifty Shades, filme realizate după cartea autoarei E. L. James. Întreaga acțiune a celui de-al doilea film prezintă continuarea povesții de dragoste, presărată cu numeroase scene erotice dintre frumoasa Anastasia Steel și misterisul Mr. Grey. Anastasia nu reușește să reziste farmecului acestuia și se încăpățânează să afle ce anume din trecutul său zbuciumat l-a făcut pe Mr. Grey să devina interesat de practicile BDSM. Totodată, în acest film își fac apariția alte două foste partenere ale lui Christian Grey care încearcă să o facă pe Anastasia să-și schimbe părerea despre acesta. Însă asta nu este tot. Tânăra cu ochii albaștri încearcă să-și clădească o carieră la editura Seattle Independent Publishing, care între timp este cumpărată de Grey pentru a o avea mai aproape.

Ce mi-a plăcut la acest film? (spoiler alert)

Atmosfera de la Inspire Cinema. De foarte mult ori aleg sa văd un film la cinema pentru că îmi oferă o senzație mult mai plăcută. Probabil ecranul mare, scaunele confortabile și popcornul sunt „de vină”.

Ținutele Anastasiei. Mai ales rochia argintie pe care a purtat-o la balul caritabil organizat de mama lui Christian. De asemenea, nu sunt deloc rele nici ținutele pe care aceasta le poartă la birou. Mi-a rămas în minte o rochie cu buline albe.

Ideea, în sine. Serios vorbind, deși filmul este bazat pe un clișeu, nu știu prea multe pelicule care să fi tratat această temă. Într-adevăr, acțiunea în sine nu a fost cine știe ce, însă ideea nu este rea deloc. Aștept un remake sau poate un update.

Peisajul superb care poate fi admirat de la balconul apartamentului lui Mr. Grey. De asemenea, deși sunt mai mult un șoarece care preferă întunericul, mi-au plăcut și ferestrele mari ale acestei locuințe de lux în care urmează să se mute Anastatia. Cu toate astea, nici apartamenul Anei nu arata rău deloc. Modul în care este decorat, poate fi catalogat drept vesel, feminin și primitor.

Coloana sonoră a filmului. Cia și Taylor Swift sunt doar câteva dintre artistele care au avut o contribuție pentru acest lucru. Cu toate astea, aș fi inclus și melodia „Bad things” de la Machine Gun Kelly și Camila Cabello.

Compania pe care am avut-o. Ne-am amuzat teribil, deși filmul nu este nici pe departe o comedie savuroasă. Iar comentariile „de după” sunt cele care dau cu adevărat farmec acestui film. Așa că recomand celor care merg la Cinema 3D Craiova să o facă în compania unor prieteni cu simțul umorului. Este, de asemenea, un film ideal și pentru o seară cu fetele. Și credeți-mă, dacă vedeți filmul acasă, singuri, chiar nu are niciun rost.

Ce nu mi-a plăcut la acest film? 

Hmm, vă mărturisesc că nu am avut așteptări prea mari de la această ecranizare. Și nici nu am citit cartea ca să pot face comparații. Ca să fiu sinceră, nici nu îmi aminteam prea bine foarte multe lucruri din primul film, exceptând personajele care îmi lăsaseră un gust ușor amar deoarece avem impresia că nu potrivesc deloc. Acum însă, mi se pare că au ajuns cât pe cât pe aceeai frecvență.

Însă, trebuie să recunosc că totul s-a petrecut foarte repede. La fel ca în cazul primului film, despre care repet că nu îmi amitesc foarte multe, am rămas totuși cu acea impresie că lipsește ceva. Comprimarea acțiunii nu lasă spectatorii să savureze momentul. Suspansul lipsește cu desăvârșire, chiar si atunci când Mr.Grey se află la un pas de moarte sau când Ana este hărțuită de șeful său.

Totodată, replicile sunt destul de seci și neinspirate. Am auzit păreri potrivit cărora, dacă ar fi fost un film mut, ar fi avut mai mult succes. Sau dacă ar fi fost un serial, în care să se fi lucrat mai mult la fiecare scenă ar fi fost, poate, o alegere mai bună. Deși, tind să cred că ar fi fost genul ăla de serial american anulat după primul sezon. Hmm, se pare că nu vom știi niciodată.

În concluzie, dragilor, Fifty Shades Darker nu este un film clasic de dragoste, un film motivațional sau o dramă care să-ți frângă inima. Dacă mă întrebați pe mine, nu este deloc ca un vin vechi care se savurează în tihnă. Este, mai degrabă, un shot de băutură ieftină pe care îl dai pe gât la o petrecere și gata.

Ultimul, dar nu cel din urmă aspect, aveți atașat și trailerul filmului care o să vă ajute să vă dați seama mai bine despre ce este vorba.

Dintre sute de…surse (de inspirație)

Greu și cu inspirația asta.

De cele mai multe ori când am chef să scriu ceva și când simt că mi-am găsit inspirația, nu am la îndemână mijloacele necesare. Într-adevăr, car întotdeauana după mine o agendă în care îmi notez tot felul de detalii despre evenimentele la care trebuie să iau parte, însă nu găsesc mereu un loc bun pentru a scrie.

Sursă foto: homebase.com

Așa că cel mai la îndemână este telefonul. Tocmai de aceea, în secțiunea „Notes” a telefonului meu sunt tot felul de însemnări. Unele sunt de-a dreptul folositoare, cum ar cele legate de programul medicului de familie sau al magazinului preferat. Altele sunt versuri de melodii pe care le aud întâmplător la radio, dar nu am habar cine le cântă (știu că există o aplicație pentru asta, dar nu îmi găsesc „timp” să o downloadez).

Însă mai există o categorie specială de „Notes” care conțin diverse lucruri ce îmi trec prin minte. Dați-mi voie să vă explic. Dacă văd, de exemplu, un pisoi simpatic care dă târcoale casei mele, parcă simt nevoia să spun ceva despre asta. Și astfel apare o nouă însemnare în telefonul meu care mai târziu ajunge să-mi servească drept sursă de inspirație.

Însă asta nu este tot. Mai există și alte surse de inspirație care mi se dovedesc de-a dreptul folositoare. Am decis să le notez, pe scurt, în lista de mai jos:

• Adesea apelez la trucul: „Watch the pictures first”. Când trebuie să scriu ceva despre un lucru, însă nu îmi găsesc inspirația necesară pentru a face acest lucru, caut imagini cu acel obiect/ serviciu/ personaj/ personalitate…Pe scurt, caut imagini relevante pentru tema respectivă.Și astfel, pornind de la imagini, zeci de idei încep să încolțească.
• Deadline-urile „mă inspiră”. O puteți numi o inspirație ceva mai forțată, însă vă garantez că funcționează. Astfel, ideile cele mai bune îmi vin pe ultima sută de metri. Dacă am mult timp să mă gândesc la un lucru, să creez ceva, pur și simplu nu reușesc să „născocesc” nimic bun pentru că mintea îmi fuge în altă parte.
• Ceaiul/ cafeaua. Dacă beau ceva în timp ce scriu, parcă reușesc să mă concentrez mai bine, iar cuvintele înceă să se„lege”.

P.S. A se lua în considerare că acest text a fost scris atunci când autoarea a rămas fără ceai și cafea.

Am terminat Awkward.

Pentru că am promis că o să vă vorbesc despre una dintre activitățile mele preferate și anume, urmărirea episoadelor din serialele preferate, iată că o să o fac și am să vă spun câte ceva despre cel pe care am reușit să-l termin săptămâna trecută: Awkward.

Este unul dintre puținele seriale pe care am reușit „să le duc la capăt” deoarece, în rest, am avut parte de multe dezamăgiri. Multe dintre ele au fost anulate (asta e o discuție pentru un alt post), iar pe unele le-am abandonat pe parcurs. Însă, nu vă speriați, mai am o mulțime de alte seriale care se află în derulare acum și pentru care țin degetele încruțișate.

Dar să revenim la Awkward. Am să încerc să pun în două categorii chestiile care mi-au plăcut și cele care nu. Atenție! Spoiler alert!

De apreciat la acest serial:

• personajul principal, Jenna. E simpatică, bloggerință (deși în ultimul sezon cam renunță la postările sale pe blog) și uneori (atenție, uneori!) se îmbracă drăguț
• există câteva asemănări între mine și ea, mai ales la partea cu ghinionul și momentele „Awkward”
• limbajul Tamarei, cea mai bună prietenă a Jennei. E tare simpatică atunci când obține tot felul de combinații de cuvinte, destul de creative. De asemenea, îmi place faptul că este superorganizată.
• părinții Jennei, care deși sunt destul de aiuriți, chiar se potrivesc
• toate activitățile din liceu: baluri tematice, foc de tabără, excursie la schi, Crăciun, absolvire etc

• look-ul lui „bad ass” Jenna. Arată o maturizare (fizică) a personajului. Din păcate, însă, din punct de vedere al comportamentului, Jenna este pe punctul de a intra într-o zonă foarte dark, iar prietenii nu îi sunt aproape. Desigur, acest lucru se petrece și din cauza ei, deoarece are tendința de-ai respinge
• faptul că serialul arată ce se întâmplă cu personajele principale și după terminarea liceului. Îmi place cum s-a integrat Jenna la Colegiul
• prietenia din Matty și Sadie Saxton. Cred că Matty o umanizează pe Sadie.

De neapreciat (ca să fiu drăguță) la acest serial:

• personajul lui Val (Valerie Marks), psihologul din liceu, care ar trebui să ofere consiliere elevilor. În schimb, tipa este teribil de aiurită (exagerat, chiar), însă nu într-o manieră amuzantă, ci mai degrabă enervantă (pentru mine, cel puțin). Singurul ei atu, din punctul meu de vedere, sunt pisicile pe care le îngrijește și tipul-mascotă, de care se îndrăgostește. Mda, tipul ăla chiar arată foarte bine. Desigur, pot exista persoane care să îndrăgească acest personaj
• relația dintre Tamara și Jake Rosati… nu știu ce să zic, dar a fost contrar principiilor mele. Jake a fost mai întâi cu Jenna, iar apoi Tamara a descoperit că este superîndrăgostită de el… Este firesc ca relația nu a ținut, având în vedere faptul că cei doi aveau adesea concepții diferite, iar Tamara avea mereu tendința de a face pe șefa

• dispariția lui Ming…Nu am habar de ce actrița care o juca pe Ming (Jessica Lu) a ales să părăsească serialul, dar nu-mi place deloc când dispare unul dintre personajele principale. S-a întâmplat și în alte seriale, desigur
• Tamara – queen of drama. Deși este un personaj simpatic, câteodată se dovedește o prietenă nu tocmai bună pentru Jenna, ca de exemplu, după primul an de studenție când se întoarce de la NY și este BFF cu Sadie, iar de Jenna pare să uite complet.
• nasul lui Matty McKibben, dar deh, nu poți să le ai pe toate. Tipul e ok, totuși.
• finalul…nu e tocmai un final. Pare un episod oarecare. Am văzut alte episoade din acest serial care aveau potențial mai mare de final

Ok, acestea sunt părerile mele despre serial. Am surprins totul în linii mari. Dacă ar fi să-i acord o notă, aceasta ar fi 6. Serialul este bun pentru destindere. Episoadele sunt scurte (20 de minute), majoritatea cu subtitrare în limba engleză. Îl recomand acelor care sunt încă la liceu și care vor să se regăsească în această dramă adolescentină sau celor care vor să uite de momentele tensionate din viața lor. Este un serial tipic american, în care se pune accentul pe prietenie și dragoste. Totul este trăit cu intensitate maximă, exact ca în perioada adolescentină.

 

3 categorii de oameni care pot să-ți strice buna dispoziție – Partea I

Știți zilele ălea în care soarele pare mai strălucitor, cafeaua mai aromată și aerul pe care îl respiri mai curat? Sunt zilele ălea în care te trezești cu chef de viață și te simți tânăr, fericit, plin de energie… asta până când dai peste ei: oamenii care îți strică buna dispoziție. Tocmai de aceea, azi voi începe o nouă categorie pe blog, pe care v-aș ruga să mă ajutați să o completez. O numesc „Tipologii urbane” și are rolul de a prezenta oamenii de care ne lovim, fără să vrem, zilnic și care nu fac altceva decât să ne convingă că Universul are ceva împotriva noastră.

http://www.telegraph.co.uk

Iată cu cine am avut eu de a face până acum.

Nume: Vânzătoarea insistentă (vanzatora insistenta)

Arie de răspândire: Mall-uri și magazine mici.

Comportament: Nici nu apuci să păsești bine în magazin că începe: „Cu ce vă putem ajuta?”. Îi zâmbești, îi mulțumești pentru amabilitatea de a întreba și apoi începi să să cauți ceva care te-ar putea face să-ți scoți portofelul. Însă ea nu te slăbește din priviri, iar la un moment dat, dacă vede că te uiți la o anumită rochie, începe să-ți prezinte caracteristicile ei (deși tu nu ai întrebat) și să-ți spună cât de bine ți-ar veni, cu toate că e mărimea S, iar tu, se vede clar, că porți M. Dacă vede că te ții tare, începe să-ți arate alte modele de rochii care crede ea că ți-ar potrivi și să le laude până când cedezi și alegi să probezi una. Sau mai multe. Dacă după ce probezi respectivele lucruri, te hotărăști să nu cumperi nimic, îți aruncă o privire „acră”, iar apoi, în magazin, se lasă o tăcere apăsătoare care te face să te simți vinovată și să vrei s-o iei la sănătoasa.

Superputeri: Priviri intimidantă, flux verbal compleșitor, abilitatea de a-ți arăta un miliard de lucruri în mai puțin de un minut, atacă cu apelative precum „Iubita” sau „Fete”

De condamnat: Nu! Din păcate, nu mereu este vina persoanei care este nevoită să te abordeze insistent în încercarea disperată de a vinde ceva, ci a politicii magazinului. Cele mai multe persoane nu fac asta pentru că vor, ci pentru că sunt nevoite să o facă. Tocmai de aceea, meseria de consilier vânzări se poate dovedi una extrem de solicitantă și stresantă. Iar de multe ori, nu clienții sunt problema.

Nume: Casiera „De ce mă întrebi pe mine”

Arie de răspândire: Unele case de bilete din oraș

Comportament: Genul de persoană care este capabilă să-ți strice ziua imediat din cauza tonului răstit pe care îl folosește (pur și simplu țipă la tine) și a faptului că nimic nu-i convine. Mi s-a întâmplat să primesc reclamații fiindcă adeverința mea pentru abonament este prea mică și că nu mai are ea unde să-și pună ștampila, că xerocopia nu este suficient vizibilă, că scrisul de pe adeverință nu este suficient de citeț și lista poate continua. Atenție! Niciodată, dar niciodată să nu o întrebi când vine tramvaiul sau autobuzul X căci va începe să-ți țină o predică despre faptul că rolul ei este de vinde bilete și nu de a oferi informații cu privire la mijloacele de transport în comun.

Superputeri: ton intimidant, „like a boss”și capacitatea de a te ignora când nu are chef de eliberat abonamente (în zona în care locuiesc mereu, dar mereu, dau peste o casieră care vorbește la telefon și trebuie să aștept să termine conversația ca să mă bage în seamă)

De condamnat: Daaa! Deși cu toții avem zile proaste sau momente în care ne urâm job-ul , asta nu ne dă dreptul să ne versăm nervii pe ceilalți. Însă NU trebuie să generalizez. Am întâlnit și doamne de la casierie foarte amabile, care m-au ajutat să aleg o variantă potrivită de abonament sau să iau autobuzul care să mă lase aproape de destinație. Depinde de noroc.

Nume: Dezgustătorus hărțuitorus

Arie de răspândire: Stații și mijloace de transport în comun (în orice oraș există cel puțin un astfel de specimen odios)

Comportament: Specie de târâtoare dezgustătoare al cărui unic rol este de a hărțui fete și femei singure, pe durata călătoriei cu mijloacele de transport în comun sau în timp ce așteaptă aceste mijloace de transport. Tendința de a pipăi fete sau de a le urmări până la destinație, adresându-le tot felul de apelative jignitoare. Atacă, de regulă, fete și femei singure.

Superputeri: replici de agățat ieftine care fac ca mâncarea pe care ai consumat-o să vină înăpoi, limbaj vulgar, mâini lipicioase, miros neplăcut care funcționează precum un spray paralizant, abilitatea de a nu fi prins niciodată de controlori, deși circulă fără bilet, intimidant astfel încât toți cei care observă un astfel de comportament preferă să nu facă nimic și să privească pe fereastră

De condamnat: Clar! Extrem de periculos, cu o inteligență sub nivelul mării. Un frustrat libidinos.

Va urma. 

 

 

 

 

Minciuni pe care mi le spun zilnic

Oh, Doamne! Sunt o mincinoasă! Iar persoana care are de suferit cel mai mult din această cauză sunt eu. Iar asta pentru că mă mint pe mine însămi. Îmi fac promisiuni pe care nu le respect, un lucru care este total împotriva principiilor mele.

http://www.pinterest.com

Dacă pe ceilalți îmi este rușine să îi mint și iar obrajii mei au tendința de a lua foc atunci când spun ceva neadevărat, situația este cu totul altfel atunci când vine vorba de mine. Mă mint ușor, cu nonșalanță, iar apoi ajung să am mustrări de conștiință. Și iată despre ce e vorba mai exact.

 

My own top lies: 

1. „De mâine nu mai mănânc dulciuri/ fast food”. De câțiva ani buni, mă tot duc cu zăhărelul că voi renunța la mâncarea nesănătoasă și că voi încerca o dietă mai sănătoasă, bazată pe fructe și legume. Iar asta nu pentru că vreau neapărat să slăbesc, ci pentru că am realizat cât de mult rău îmi pot face mâncarea de tip fast-food sau dulciurile. Însă nu sunt puternică și mereu cedez tentației.
2. „De mâine mă apuc de sport”…Pff! Mai are rost să discutăm? E clar că nu o să se întâmple asta, până nu îmi voi face un abonament la sală. Și nici atunci. Presimt că și ăla ar fi doar o risipă de bani.
3. „Mâine mă trezesc mai devreme”. Și mereu aceeași poveste. Amân ceasul puțin, câte puțin și tot ajung să mă trezesc târziu și să fiu nevoită să fac totul în grabă. Asta înseamnă că nu apuc să servesc micul dejun, alerg după autobuz, nu mă aranjez suficient, nu am timp să spăl cana de cafea și nu apuc să corectez materialele pe care le am de scris.
4. „De data asta o să păstrez ordine și curățenie”. Asta îmi spun mereu, după fiecare ședință obositoare de șters praful, de dat cu aspiratorul și de aranjat lucruri. Iar după două zile…dezastru! Btw, la mine orice minune ține două zile, nu trei.
5. „Am suficiente haine. Luna asta nu mai cumpăr nimic”. Exceptând bluza aia de la reduceri și fusta care se asortează cu ea. Și rochia pe care mi-o doresc de mult. Hei, am menționat că am nevoie de sandale? Și de pijama de vară?
6. „Nu voi mai întâzia niciodată”. Nu am obiceiul să întârzii des, dar și când o fac…
7. „Astăzi o să fiu mai productivă. Vreau să merg la  job, să scriu pe blog, să citesc, să gătesc ceva nou, să fac ordine, să ies cu prietenii și să văd un film”. Iar după două ore, îmi piere entuziasmul. Mă rezum doar la job, pentru că deh, trebuie.
8. „Încă un episod, iar apoi dorm”. Asta e povestea clasică. Nu mă judecați, știu că vi se întâmplă și vouă, nu?

Ce îmi place la vara asta

Ca să nu se aștearnă praful (prea rău) pe acest blog, am decis să mai postez ceva light, de vară. Așa că o să încep cu categoria mea preferată: cea de liste. Vă spuneam mai demult că am o listă pentru orice (pentru ce ar trebui să cumpăr, ce ar treui să conțină bagajul de vacanță, ce lucruri îmi plac, ce persoane îmi displac, ce am de făcut și tot așa). Poate de asta sunt un fan declarat al notebook-urile de tip listă și a ceea ce poartă numele de post notes.

Peste tot unde găsesc unul, am grijă să-mi cumpăr. Și le țin împrăștiate prin toată camera în cazul în care mă sună cineva și poate trebuie să notez repede ceva important. (Mda, nu prea se întâmplă asta, așa că să revenim la liste). Îmi plac listele. Așa că în această postare, vă prezint, pe scurt, lista mea de lucruri care îmi plac vara asta și planurile pe care le am. Și sper că o să bifez cât mai multe.

welovevintage.com

• Faptul că am mai mult timp liber. Sunt studentă la master, iar vacanța și ideea că nu trebuie să merg la cursuri, mă face să îmi încarc bateriile cu energie pozitivă. (Wow!  Un rac ca mine să folosească „pozitiv” într-o frază… e ceva). Știu că de regulă mulți au impresia că la master prezența nu este obligatorie, însă dacă vrei să înveți ceva, trebuie să mai și treci pe la cursuri. Cursurile sunt puse de la ora 18, de regulă, iar după o zi de lucru, băncile facultății sunt ultimul loc în care ți-ai dori să te afli. Însă partea bună e că acum e vacanțăăăă! Așadar, fără proiecte, fără examene, fără cursuri!
• Faptul că vara sunt dispusă să mă implic în mai multe activități. De la banalul fapt de a posta poze „creative” pe Instagram, până la a scrie în jurnal, pe blog sau a face cadouri personalizate folosind metoda scrapbooking. Astea sunt nimicurile care îmi plac mie, dar sunt sigură că fiecare dintre noi are ceva de care are chef să se apuce vara asta. So, let’s do it!
• Vara pot să merg mai mult pe bicicletă. Ador să fac asta și în sfârșit am reușit să-mi cumpăr bicicleta pe care mi-o doream. O să revin cu mai multe detalii într-un alt post, însă, deocamdată, încă mă chinui să mă obișnuiesc cu pedalatul și să strecor activitatea asta pe lista mea „To do”.
  

  mybike.com

• Citit… îmi doresc demult să-mi cumpăr un hamac pe care să-l pun în grădina bunicilor, iar acolo să stau să citesc. E una dintre ideile mele de după-amiază perfectă pe care intenționez să o pun în practică. Am început de curând „Pădurea norvegiană” și după ce voi termina această carte, am un alt teanc care mă așteaptă „să-l dau gata”. Iar apoi mai sunt și revistele mele preferate, pe care nu-mi permit să le mai neglijez.
• Seriale și filme. Am mers deja de două ori la cinema de când a început vacanța și mai sunt alte câteva filme pe care nu aș vrea să le ratez. Iar pentru că vara zilele par mai lungi, obișnuiesc să mă uit la serialele mele preferate.
• Fructele de vară. Doamne cât ador fructele de pădure (zmeură, mure, coacăze roșii), dar și pepenele roșu (oltenește: „lubenița”). Vara este momentul perfect pentru shake-uri de fructe, dar și pentru a le consuma în stare proaspătă. Și să nu uităm de limonadă. Menta și cuburile de gheață sunt cele care dau savoare!
  

  limounet.com

• Înghețata… E un must! Indiferent de aromă! Iar dacă vreți o recomandare: Magnum cu mentă!
• Timpul petrecut cu prietenii afară. Partea bună e că vara nu trebuie să cheltuiești bani pentru a te întâlni cu prietenii. Fiind cald, o plimbare poate fi o idee excelentă pentru a petrece timp împreună, mai ales seară.
• Călătorii, excursii, școli de vară… Toate astea reprezintă o idee excelentă pentru vacanță, iar eu vă mărturisesc că încă economisesc pentru a vizita o destinație mai specială în această vacanță. Am creat ceea ce se numește „borcanul cu economii” și deși sunt tentată să cheltuiesc toți banii pe haine, încerc să mă abțin. În orice caz, tânjesc după o vacanță și încerc să supraviețuiesc cu mici escapade de weekend. Am reușit să merg la munte și pur si simplu să fiu departe pentru ceva vreme de asfaltul închis al orașului meu a fost excelent.
  

  traveller.com

• Apropo de haine, nu-i așa că vară sunt parcă mai colorate? Mai vesele, mai pline de viață și mai scurte… Uneori, prea scurte. Dar asta e o discuție pe care o lăsăm pe altă dată. Oricum, fetele trebuie să poarte cât mai multe rochii și  ținute femine (în special vara) și să-și demonstreze creativitate.
• Muzica… e imposibil să nu găsește o melodie de care să nu îndrăgostești în acest sezon și care să îți amintească pentru totdeauna de vara 2016. Sau care după ce trece vara s-ar putea să ți se pară chiar enervantă.
• Ploaia… am spus-o/ scris-o în repetate rânduri: ador ploaia! În special, ploaia de vară. Și deși fulgerele și tunerele obișnuiesc să mă sperie uneori, spectacolul pe care îl crează pe cer poate fi destul de impresionant.