Sub aceeași umbrelă cu mine

Minciuni pe care mi le spun zilnic

Oh, Doamne! Sunt o mincinoasă! Iar persoana care are de suferit cel mai mult din această cauză sunt eu. Iar asta pentru că mă mint pe mine însămi. Îmi fac promisiuni pe care nu le respect, un lucru care este total împotriva principiilor mele.

Dacă pe ceilalți îmi este rușine să îi mint și iar obrajii mei au tendința de a lua foc atunci când spun ceva neadevărat, situația este cu totul altfel atunci când vine vorba de mine. Mă mint ușor, cu nonșalanță, iar apoi ajung să am mustrări de conștiință. Și iată despre ce e vorba mai exact.

 

My own top lies: 

  1. „De mâine nu mai mănânc dulciuri/ fast food”. De câțiva ani buni, mă tot duc cu zăhărelul că voi renunța la mâncarea nesănătoasă și că voi încerca o dietă mai sănătoasă, bazată pe fructe și legume. Iar asta nu pentru că vreau neapărat să slăbesc, ci pentru că am realizat cât de mult rău îmi pot face mâncarea de tip fast-food sau dulciurile. Însă nu sunt puternică și mereu cedez tentației.
  2. „De mâine mă apuc de sport”…Pff! Mai are rost să discutăm? E clar că nu o să se întâmple asta, până nu îmi voi face un abonament la sală. Și nici atunci. Presimt că și ăla ar fi doar o risipă de bani.
  3. „Mâine mă trezesc mai devreme”. Și mereu aceeași poveste. Amân ceasul puțin, câte puțin și tot ajung să mă trezesc târziu și să fiu nevoită să fac totul în grabă. Asta înseamnă că nu apuc să servesc micul dejun, alerg după autobuz, nu mă aranjez suficient, nu am timp să spăl cana de cafea și nu apuc să corectez materialele pe care le am de scris.
  4. „De data asta o să păstrez ordine și curățenie”. Asta îmi spun mereu, după fiecare ședință obositoare de șters praful, de dat cu aspiratorul și de aranjat lucruri. Iar după două zile…dezastru! Btw, la mine orice minune ține două zile, nu trei.
  5. „Am suficiente haine. Luna asta nu mai cumpăr nimic”. Exceptând bluza aia de la reduceri și fusta care se asortează cu ea. Și rochia pe care mi-o doresc de mult. Hei, am menționat că am nevoie de sandale? Și de pijama de vară?
  6. „Nu voi mai întâzia niciodată”. Nu am obiceiul să întârzii des, dar și când o fac…
  7. „Astăzi o să fiu mai productivă. Vreau să merg la  job, să scriu pe blog, să citesc, să gătesc ceva nou, să fac ordine, să ies cu prietenii și să văd un film”. Iar după două ore, îmi piere entuziasmul. Mă rezum doar la job, pentru că deh, trebuie.
  8. „Încă un episod, iar apoi dorm”. Asta e povestea clasică. Nu mă judecați, știu că vi se întâmplă și vouă, nu?
Advertisements
Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Jos pălăria pentru că bine mai zic

DSC_0555

Foto: Andreea Dascălu, Grădina Botanică, august 2015

Fiecare persoană se ghidează în viață după niște principii, reguli (scrise sau nescrise), obiceiuri, tradiții, credințe sau vorbe de duh. O să mă rezum la ultima categorie pentru că în această postare o să vă prezint câteva din citatele care mie îmi plac foarte mult și care consider că mi se potrivesc. Nu o să le comentez în niciun fel, ci doar o să vă spun că vă ajută să aflați mai multe despre mine, despre felul meu de a fi și de a gândi. Nu sunt doar simple vorbe care sună frumos, tocmai bune de postat pe Facebook pentru a impresiona, ci sunt lucruri de care m-am convins că sunt adevărate. Dacă vreți, în comentariile voastre, puteți lasa și voi câteva vorbe de duh în care credeți cu tărie.

Începem, deci:

  • „Prima calitate a omului este să recunoască că are defecte!” – G. A. Daniel
  • „Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce nelipsește”. – Schopenhauer
  • digisport.ro

    Gabriel Garcia Marquez – sursa digisport.ro

    „Poate că pentru lume ești o singură personă, dar pentru o anumită persoană, ești întreaga lume.”- Gabriel Garcia Marquez

  • „Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el.” -J.K. Rowling
  • „Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi.” – același Marquez siropos
  • „Prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaşte bine, continuă să te placă.” – Elbert Hubbard
  • „Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.” – Mark Twain
  • „Nu te iubesc pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce devin când sunt cu tine.” – Buchwald Art
  • „Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric” – Octavian Paler
  • audrey_hepburn_legend

    Audrey Hepburn – sursa: ladiesliveandlearn.com

    „Poți afla mai multe despre o persoană prin ceea ce spune ea despre ceilalți decât prin ceea ce spun ceilalți despre ea.”- Audrey Hepburn

  • „Sigur că există și dragoste la prima vedere, dar este întotdeauna bine să mai aruncăm și o a doua privire.” -Habar nu am cine a zis asta, dar am găsit citatul într-o cărticică primită cadou. Era trecut „autor necunoscut”.
  • Decât să te arzi cu supă, mai bine să sufli și în iaurt. – Am adaptat puțin proverbul.
  • Curiozitatea a omorât pisica, dar satisfacția a adus-o înapoi. 😀
  • Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. – Nu știu cine a spus asta, dar aș putea să jur că bunica mea. Mereu repetă asta când mă vede că mă agit pentru lucruri și persoane inutile.
  • „Toți vor să ajungă în rai; dar nimeni nu vrea să moară.” – Peter Tosh
  • „Nu am dat greș. Pur și simplu am descoperit 10,000 de idei care nu funcționează.”- Thomas Eddison
  • „Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri”.
  • „Educaţia este ceea ce rămâne dupa ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală.”- Albert Einstein
  • “Fiecare zi pare prea scurtă pentru toate gândurile pe care le gândesc, pentru toate plimbările pe care vreau să le fac, pentru toate cărțile pe care vreau să le citesc și pentru toți prietenii pe care vreau să-i văd.- John Burrough
Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Leave a comment

Cum să ai grijă de un cățel

Viața cu Sara – cât de greu este să fii responsabil și să ai grijă de un cățel

Sunt o iubitoare de pisici. Nu încap dubii în acest sens. Însă de curând m-am ales cu o cățelușă pe care am numit-o Sara. E mică, grăsuță, răsfățată, adorabilă. Am menționat deja răsfățată? Dacă da, simt nevoia să o mai fac o dată. Însă m-am atașat de ea și mi-a părut groaznic de rău să o trimit bunicilor. Pentru că da, Sara a trebuit să stea la mine doar câteva zile, apoi să meargă la bunici. Era un fel de cadou pentru bunicul meu care mereu avea grijă să ne reproșeze că i-am adus un pisoi negru cu coadă lungă (menționez că pe pisoi îl cheamă Pămătuf), în loc de un câine, așa cum și-ar fi dorit mereu. Așa că am zis să-i facem această bucurie adoptând-o pe Sara, un cățel jumătate Husky și jumătate lup. 

Dar mai întâi de toate să vă spun povestea ei.

Cu alte cuvinte, vă voi prezenta ce am aflat eu că înseamnă să crești un cățel. Poate părea simplu, în teorie, dar în practică lucrurile stau diferit. Când am văzut-o prima dată pe Sara, era un mic ghemotoc de blană care se ascundea sub colțarul de la bucătărie. Părea timidă și cuminte. Am zis că nu o să ajung să o îndrăgesc pentru că e cățel și toată lumea știe că eu sunt mai mult genul de iubitoare de pisici.

Chiar mă visez la bătrânețe înconjurată de pisici. Nu știu dacă voi fi și singură (eu sper că nu), dar cu siguranță voi fi o bătrânică cochetă. Una dintre cele care își vopsesc părul mov. O țăcănită, da! Revenind la Sara…m-a cucerit cu ochii ei mari, știți voi, acei puppy eyes fermecători, cu blănița pufoasă, că doar e pe jumătate lup, jumătate Husky. Cel puțin, fosta ei stăpână așa zice. Cert este că Sara părea (și este) adorabilă. Era așa bleguță, încât nu făcea nimic altceva decât să doarmă în brațele mele. Cățelul perfect! Nu scotea niciun sunet deranjat, doar părea că somnul pentru ea este cel mai bun lucru. Și știți că se spune că un cățel seamănă cu stăpânul său…ei bine, și eu sunt precum Sara: ador somnul și…lenevitul.

Însă în acea seară de 24 iunie,când am cunoscut-o pe Sarita, după ce ai mei s-au retras la culcare, iar eu am rămas să am grijă de ea, a început să-și dea „arama pe față”. Și ghici ce? Drăgălașa mea cățelușă s-a dovedit cam neastâmpărată, demonstrându-mi că e mai vicleană decât credeam. A început să schelălăie că îi e foame. De trei ori în noaptea cu pricina. A trebuit să mă ridic să-i dau lapte.Iar, și iar, și iar. Mânca precum o grăsună, iar cearcănele mele deveneau tot mai adânci.

Sarita Samsara

Sarita când dormea…surprinzător…pe parchet!

A doborât lucrurile de pe cel mai de jos raft din cameră, deși aveam impresia că doar pisicile au „mania” asta. S-a jucat cu un papuc de casă pufos, până i-a smuls niște ațe. Norocul meu că încă nu avea dinții puternici. Încă.

De asemenea, dacă ieșeam din cameră și se vedea singură în încăpere, începea să latre, să plângă. să se agite. Dar într-un mod în care să te facă pe tine să te simți vinovat. Așa că mereu mă întorceam în grabă în cameră și o luam în brațe, jucându-mă cu ea până obosea și adormea. Mi-am anulat mai multe întâlniri din zilele respective pentru a avea grijă de Sarita.

Și unde mai pui că, mi-a dovedit că iubește mult covoarele. Nu voia să stea pe parchet, cu toate că era vară și era foarte cald.Și iubea atât de mult covoarele, încât a decis să-și marcheze teritoriul. De două ori. Iar eu am fost nevoită să curăț.

Morala? Viața cu Sara nu e deloc ușoară. Sunt momente în care îmi blestemam zilele, dar era atât de drăgălașă încât mi se rupea inima să o trimit la bunici. În plus, când era cu ai mei, era un îngeraș. Iar eu pe lângă ea păream nebună.

Însă în cele din urmă a trebuit să o las să meargă la bunicul meu care a îndrăgit-o imediat. O vizitez atunci când am timp și vă spun sincer că deși am petrecut doar câteva zile cu ea, îi simt mereu lipsa. M-am atașat mult de ea, iar acum îmi pare rău că nu o pot vedea cât de repede crește. Oricum, este foarte veselă și jucăușă când mă vede și îmi sare de fiecare dată în brațe, ridicându-se pe lăbuțele din spate.

Dacă și voi știți cât de greu este să ai grijă de un animal de companie, lăsați-mi impresiile voastre aici sau pe Facebook.

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , , , , , | Leave a comment

Eu, Vunk și restul lumii

Însemnări din jurnalul posesoarei acestui blog:vunk

1999 – „E cum vă spun eu, știu ce știu eu, fac ce vreau eu și e bine!”. Vunk de acum, sub denumirea de Vank lansează piesa Independent care devine imnul postului Atomic. Bloggerița primește cadou, pentru că a luat câteva calificative de „foarte bine” (FB) la școală, un televizor pe care îl ține deschis cât e ziua de lungă pe cel mai tare post de muzică de atunci, Atomic, ascultând piesa celor de la Vunk, fără a avea măcar habar ce înseamnă titlul melodiei.

2004 – „Poate că de nebun eu am închis după tine/ Poate sunt eu nebun, nebun după tine”- a fost prima piesă pe care a pus-o pe primul ei mp3, primit cadou de ziua ei, piesă pe care a ascultat-o pe repeat până în zorii zilei.

2009 – „Vreau să dau mereuu/ La puștoaice de liceu/ Prăjitură cu jeleu../Dragostea o las pe mai tarziu… un pic mai tarziu
Când eu nu o să mai fiu” – este melodia pe care a dansat pentru prima dată la primul ei concert, la mare. Își amintește și acum zâmbind, cum părinții ei fredonau refrenul melodiei pe care și-l aminteau de la radio.VUNK-poza-pe-plaja

2010 – „Din 1000 de flori parfumate eu te-am cules/ Din 1000 de măști colorate tu m-ai ales/ Din 1000 de gânduri ce mă chinuie și nu mă lasă să dorm uneori/ Cel mai tare mă doare că noi ne-am iubit doar de 1000 de ori.”. Este piesa care se auzea într-o cafenea din centrul vechi al orașului, la care ea se oprise pentru a savura o cană mare de cafea, în timp ce înșira rânduri infinite în jurnalul de care e nedespărțită. Tot atunci, și el a trecut pragul cafenelei, oferindu-i cel mai dulce zâmbet. Piesa celor de la Vunk din acea zi a devenit „piesa lor de cuplu”.

2011 – „Sunt tare dus cu pluta/ Dar mai pot s-ajung la mal. /Diminețile eu zbor de la club/ Cu 200 la oră, beat în ultimul hal.” – Este cântecul care se auzea la petrecerea organizată de ea după ce a reușit să treacă cu brio testul de conducere, devenind fără doar și poate „regina șoselelor”.

cornel_ilie_vunk_re2012 -„Era miercuri spre joi/ Mă iubeai pan’ la cer și’napoi/ Două nopți mai târziu/ Nu puteam să zbor sau să mai fiu” – Cu această piesă, Vunk primește la Craiova, trofeul pentru „Best rock”, fapt care o face mândră de a o numi „formația ei preferată”.

2013 – „Vreau o școală ca afară/ Vreau șosele ca afară/ Vreau spitale ca afară/ Vreau o viață ca afară/Vreau o țară ca afară
Vă spun pentru ultima oară/ Vreau o țară zâmbitoare/Asta e prima schimbare” – strofa acestei piese îi revenea obsesiv în minte după ce a făcut prima ei excursie în afara țării.

2014 – „Ce ne facem cu parinții/ Au dat afară din biserică toți sfinții/ Nici Dumnezeu nu mai e așa de sus/ Crucea lor înseamna doar semnul plus”- sunt versurile pe care le avea în minte atunci când milita pentru ca religia să nu mai fie o materie obligatorie în școli și licee.

2015 – „Nimeni, nimeni, nimeni nu mă mai ia/ Nu mă mai ia de ea/ De mână, cum mă luai tu și era/ Bine, bine, bine dar nu uita/ Ce ne-am promis cândva/ Privește în sus și fă-mi cu mana”. Vunk face înconjurul țării, iar luni, 25 mai, vor ajunge la Craiova, la Filarmonica Olteniei. Este un turneu prin care susținătorii trupei vor descoperi cele mai bune piese ale trupei VUNK reorchestrate într-o cu totul altă formă, cu alt sound și alte ritmuri. Alături de membrii trupei, pe scenă vor urca un cvartet de coarde, un trompetist, un pianist și un percuționist, iar în deschidere va cânta Alexandra Ușurelu.

Iar ea trebuie să fie acolo și să-i cânte lui Cornel Ilie „La mulți ani”!

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , | Leave a comment

Din categoria „Fusei aici. Făcui asta”

De ceva vreme încoace, tot umblă vorba în țară că Cetatea Băniei râvnește la titlul de „Capitală Culturală Europeană”. Și ceva îmi spune că nu e doar un simplu zvon. Oltenii s-au pus pe treabă și vor să arate lumii că pot face și altceva în afară de bucate delicioase asortate cu praz sau de a folosi corect perfectul simplu.

Așadar, câte e ziua de lungă, craiovenii dau din coate oltenește și-și croiesc drum de zor spre titlul mult dorit. Lupta e grea, însă mândria specifică locului nu-i va lăsa să renunțe. Este ocazia perfectă pentru a demonstra că locuitorii din partea de sud a țării sunt iuți nu doar la mânie, ci și la minte și la muncă.

Craiova_-_Centrul

Sursă foto: wikipedia.ro

Și când mass-media din toată țara va fi împânzită cu știri despre Craiova Capitală Cultural Europeană 2021, maestrul Caragiale va voi să iasă din mormânt și să-și scoată pălăria în fața orașului în care se vine, nu din care se pleacă.

Pe mine una a reușit să mă impresioneze această comunitate care odată cu angrenarea în lupta pentru titlul de „Craiova culturală” parcă s-a trezit din amorțire. Și nu spun asta doar pentru că pentru mine Craiova e „acasă”, ci pentru că mi s-a demonstrat de foarte multe ori, în ultimul timp, acest lucru.

Îmi amintesc cu drag de evenimentul cultural din noiembrie 2013, numit „Mozart Rocks” care a avut loc la Sala Polivalentă. La început am privit cu reticență idea de concert simfonic cu ritmuri rock ținut într-o sală polivalentă, mai ales că acustica nu părea tocmai prietenoasă. Deși evenimentul era anunțat cu surle și trâmbițe de presa locală, obișnuiam să strâmb din nas și să spun că se va doveni un real eșec din cauza faptului că oltenii nu sunt cei mai înfocați fani ai acestui gen muzical.

Însă cei peste 4000 de oameni prezenți îm Sala Polivalentă nu au făcut altceva decât să-mi demonstreze că am greșit punând etichete. Atmosfera a fost una de neimaginat. Voia bună, specific oltenească nu a lipsit nicio clipă, iar acest lucru a fost simțit și de artiștii care au urcat pe scenă, Paula Seling, Dan Helciug fiind doar două dintre numele sonore care au savurat energia publicului concentrată în ropote de aplauze.

Filarmonica din Oltenia a făcut față cu brio provocării de a îmbina armonios muzica rock cu cea clasică. Curiozitatea specific oltenească i-a făcut pe oamenii locului să ia parte în număr impresionant de mare la eveniment, indiferent de vârstă. Am văzut copii care fluturau baloanele colorate și oferau cele mai inocente zâmbete, bunici care s-au aranjat cochet pentru spectacol sau domni și doamne ocupate care au oferit o bucățică din timpul lor liber petrecerii unui astfel de eveniment muzical.

Succesul a fost atât de mare încât organizatorii au decis să nu se oprească aici. Astfel, am mai avut parte până acum și de „Vivaldi Colours” sau „Carmina Burana” care au devenit un must pentru craioveni sau pentru oaspeții veniți să viziteze Oltenia.

Și dacă nu am reușit să vă conving până acum, iată o listă scurtă cu motive pentru care ar trebuie să faceți un popas în Capitala Băniei, dacă nu ați făcut-o deja până acum.

  1. Sutele de alte evenimente realizate sub egida Craiova Capitală Culturală Europeană 2021.
  2. podul

    Sursă foto: memorielocala.aman.ro

    Deja vestitul Parc Nicolae Romanescu care a devenit o oază de verdeață pentru toți cei care vor să scape pentru câteva momente de jungla urbană. Parcul, care are o întindere de 96 de hectare, a fost proiectat din inițiativa primarului din acea vreme, Nicolae P. Romanescu, și este locul ideal pentru a petrece după-amiezile însorite sau pentru o ședință foto demnă de invidiat.

  3. Casa de Cultură Traian Demetrescu care găzduiește fel de fel de evenimente interesante. Indiferent de perioada în care alegeți să vizitați orașul, la Tradem veți găsi cu siguranță vernisaje de admirat, concerte de ascultat, ateliere în care să vă demonstrați îndemânarea sau lansări de carte care să vă trezească apetitul pentru lectură. Cert este că Tradem sprijină oricând artiștii olteni, punându-le la dispoziție locul ideal pentru a-și face talentul cunoscut.
  4. Grădina Botanică ce păstrează o alură ușor neîmblânzită care îți va lăsa impresia că natura este singurul artist care a lucrat la realizarea ei.
  5. Comedia-Erorilor-Compania-Propeller-Festivalul-Internatioal-Shakespeare-Craiova-1

    Sursă foto: craiova.ro

    Teatrul Național Marin Sorescu care prezintă spectacole inedite și care din doi în doi ani găzduiește Festivalul Shakespeare.

  6. Arta urbană din Craiova, care a prins contur în ultimul timp, transformând unele părți ale orașului în adevărate secțiuni ale unui muzeu în aer liber.
  7. Statuile ce decorează orașul și care fac de fiecare dată deliciul vizitatorilor. Din colecția „Craiova cotidiană prin statui” fac parte exponate precum: statuia ce reprezintă o femeie cu umbrelă, situată în stația de autobuz de la Universitate, bărbatul care fugărește un câine, de lângă Prefectură, intelectualul preocupat de a afla ultimele știri, de vis-a-vis de Primărie, statuia ce înfățișează un bărbat ce își ia rămas bun de la călătorii din trenuri, situată în Gara Craiova și multe altele.
  8. Biserica_Madona_Dudu

    Sursă foto: despresate.straniu.ro

    Biserica Madona Dudu construită în secolul al XVIII-lea care a servit pentru o vreme drept „Primul spital pentru alienați mintal din Craiova”.

  9. Centrul Vechi al orașului care prinde ușor contur și care în zilele călduroase este plin de olteni care preferă să se relaxeze pe băncuțele de lemn și unde
    p-palatul-jean-mihail-actualul-muzeu-de-arta-din-craiova-restaurat-prin-regio-226349

    Sursă foto: economica.net

    turiștii pot admira arhitectura clădirilor vechi.

  10. Cochetul English Park, situat vis-a-vis de primărie și care reprezintă un loc ideal pentru a savura o cafea sau o înghețată.
  11. Muzeul de Artă găzduit de Palatul Jean Mihail, proaspăt renovat, unde se află și prima sculptură de artă modernă din lume: „Sărutul” de Constantin Brâncuși.
  12. Târgurile handmade realizate periodic în Craiova pentru că oltenii sunt iubitorii ai bijuteriilor și decorațiunile originale.

Dacă voi ați găsit alte motive pentru care orașul Craiova este demn de vizitat, vă rog nu ezitați să mi le spuneți, într-un comentariu. La fel ca mine, vă invit să acceptați provocarea lansată de Tradem și să găsiți alte lucruri de văzut, povestit și trăit în Craiova.

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , , | 1 Comment

Păduchii? Pff, problemă rezolvată!

„Câteodată mă-ntreb ce guvernează România: ipocrizia sau pudibonderia?”- spune un vers al piesei „Subtitrarea la români” ce aparține trupei Taxi. De altfel, una dintre melodiile mele preferate.

Și pot spune că exact acest vers este primul lucru care îmi vine în minte atunci când este adusă în discuție – ce-i drept, destul de rar – problema păduchilor de cap.

Mi-amintesc că în timpul unei ședințe cu părinții, din perioada liceului, la care ni s-a dat voie și nouă, elevilor, să luăm parte, diriginta a încercat să ne atragă atenția cu privire la respectarea normelor de igienă. Și asta pentru că una dintre colege tocmai se pricopsise cu păduchi de cap, deși era mereu o persoană îngrijită și chiar dichisită. Se pare însă că avusese „norocul” de a sta în autobuzul aglomerat lângă un om al străzii.

keep_quiet_moment

Sursă foto: hazlii.net

În timp ce diriginta încerca să ofere părinților broșuri cu informații legate de igiena zilnică pe care trebuie să o păstrăm cu toții, în sală începuse deja să se dezlănțuie un spectacol ridicol bazat pe gesturi și mimică. Unele persoane strâmbau din nas dezaprobator, arătând discret cu dispreț spre mama fetei, altele își încruntau fruntea în semn de dezgust. Unele mămici prezente în sală zâmbeau viclean pe sub mustăți, altora parcă le luaseră obrajii foc de rușine. Însă nimeni nu îndrăznea să spună ceva, liniștea așternută devenind de-a dreptul deranjantă. Observând situația jenantă care se crease, diriginta a decis să schimbe imediat subiectul, începând să pălăvrăgească despre banii pentru fondul clasei și absențele adunate.

Mai mult, mama unei alte colege, de teamă ca fiica ei să nu fi luat și ea păduchi, a decis să-i aplice preventiv un tratament cu gaz, fapt care i-a afectat scalpul, provocându-i o iritație urâtă. Această metodă primitivă poate fi înlocuită cu brio astăzi prin folosirea tratamentului cu spray-ul Paranix, care are rol de prevenție. Spre deosebire de gazul cu miros neplăcut, Paranix este un produs cu parfum plăcut, realizat din extract de plante și care oferă protecție de lungă durată în timpul epidemiilor cu păduchi.

Nu am înțeles niciodată de ce un astfel de subiect este văzut ca unul tabu. Ni se pare absolut normal să discutăm despre sex, dar atunci când o astfel de problemă este adusă în discuție, nu știm cum să ne eschivăm mai repede. În plus, ne comportăm ca și cum ar fi vorba despre o boală grea, fără leac, lucru care se dovedește de-a dreptul stupid. Pretindem că suntem oameni cu mintea limpede, deschisă către inovație, însă atunci când auzim că un coleg are păduchi, facem tot posibilul să nu-i ieșim în cale de teama de a nu ne „infesta”.

Drept urmare, am acceptat și eu provocarea lansată de Paranix și susțin campania care își propune să informeze oamenii cu privire la problema păduchilor. Așadar, dacă sunteți nefericita gazdă a unor chiriași nedoriți, țineți minte următoarele lucruri:

  • Nu trebuie să vă panicați! Nu sunteți nici prima, nici ultima persoană căreia i se întâmplă acest lucru.
  • Nu aveți de ce să vă fie rușine! Nu este vina dumneavoastră pentru că ați luat păduchi de cap.
  • Acționați imediat! Păduchii se hrănesc din scalp, de până la patru ori pe zi. Din păcate însă, nu dispar doar dacă încercați să curățați scalpul cu șamponul sau balsamul de păr obișnuit.
  • Nu apelați la leacuri băbești și nici nu vă tundeți zero, ci folosiți cu încredere soluția care s-a dovedit 100% eficientă împotriva luptei cu păduchii: Paranix! Din gama Paranix fac parte produse precum: spray-ul pentru prevenție, spray-ul pentru tratament care este extrem de ușor de aplicat și care elimină păduchii și ouăle acestora, șampon pentru tratament fără insecticide și pieptănul anti-păduchi.
  • Tineți minte că se întâmplă și „la case mai mari”. Printre vedetele care s-au confruntat cu această problemă în copilărie se numără și frumoasa cântăreață Shakira, care nu a avut nicio problemă în a recunoaște acest lucru.
  • Faptul că aveți păduchi nu are neapărat legătură cu igiena dumneavoastră. Păduchii nu fac discriminări între părul curat, murdar, lung sau scurt.
  • De asemenea, deși păduchii sunt cunoscuți ca fiind unul dintre lucrurile specifice copilăriei, există numeroase cazuri în care adolescenții sau adulții ajung să se confrunte cu asemeanea problemă.

    varsta-medie-a-romanilor-in-momentul-contactarii-paduchilor

    Sursă foto: bloginitiative.ro

  • Dacă vă întrebați cum de s-a întâmplat faceți rost de acest cadou neplăcut, vă sfătuim să luați în considerare că în 60% din cazuri aceștia sunt luați de la școală/grădiniță sau serviciu. Totodată, aceștia se transmit foarte ușor și pot supraviețui chiar și în urma contactului cu apa, putând fi contactați chiar și de la ștrand sau piscină. Dacă vreți să aflați mai multe despre acest lucru, vă invit să urmăriți clipul de mai jos.

  • În zilele ploioase, deținătoarea acestui blog acceptă să ia cu ea sub umbrelă doar oamenii cu mintea deschisă, care sunt conștienți de faptul că problema păduchilor poate fi cu ușurință rezolvată.
Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , , , , , , | Leave a comment

Post Gaudeamus

Sigla GaudeamusLa târgul Gaudeamus de anul acesta din Craiova, puteai să găsești cam tot ce vrei: de la romane polițiste pline de suspans, cd-uri cu muzică, borcane cu dulceață și ceaiuri cu arome fructate, până la caricaturi, concurs de Miss și, de ce nu, calendare cu tipe dezbrăcate. Până la urmă, nudismul este o formă de artă și probabil la asta s-au gândit și cei de la Editura Prior când au ales să vândă un astfel de calendar. Sau poate este doar o strategie de a atrage mai mulți clienți.

Din păcate însă, cu calendar sau fără, reprezentanții editurilor nu păreau prea mulțumiți de numărul vizitatorilor de anul acesta. De fapt, vizitatori au fost, cumpărători nu prea. Din această categorie fac și eu parte. Ca să fiu sinceră, nu m-au atras deloc ofertele găsite la ediția de anul acesta a târgului. Nu am găsit cărți care să mă ajute pentru redactarea lucrării de licență, nici pentru admiterea la Master, nici pentru plăcerea mea de a citi. Am plecat acasă doar cu o agendă simpatică, de la editura All.

aduler-bun-500x500Desigur, nu neg că existau multe titluri ademenitoare, însă prețul era cel care mă făcea să nu cad pradă tentației. Iar dacă vă întrebați dacă există cărți și după târgul Gaudeamus? Ei bine, da! Există! Iar unele, deși sunt de la aceleași edituri, se găsesc și în supermarketul Auchan, din cartierul Lăpuș, la un preț mai mic. Așadar, mie mi s-a părut că târgul ăsta a venit cu oferte și nu prea. Să vă dau câteva exemple: pusesem ochii pe cartea „Adulter” a lui Paulo Coelho de ceva vreme și am decis să aștept târgul Gaudeamus în speranța că poate o voi găsi mai ieftină. Aiurea! Editura Humanitas pretindea prețul de 32 de lei pentru această carte, iar în supermarket costa 30 de lei. Am așteptat degeaba! Și măcar de-ar fi singurul exemplu.

Și în cazul cărților lui Lucian Boia a fost o competiție nedeclarată între supermarket și Gaudeamus: cărțile „România, țară de frontieră” și „De ce este Româia altfel?” se pot cumpăra din Auchan cu 2 lei mai puțin decât la târg. Și se mai miră editorii că volumele lui Boia sunt printre cele mai furate din librăriile românești. Nu încurajez sub nicio formă furtul, însă nici cu falsele ofete nu sunt de acord. Și deja celebra carte a președintelui Klaus Iohannis, „Pas cu pas”, o puteai cumpăra de la târg cu 15 lei, deși în supermarket costa doar 12 lei. Și la editura Rao, cartea „If I stay” era mai scumpă cu aproape 2 lei. Și lista poate continua.

Însă să nu credeți că obișnuiesc să văd numai jumătatea goală a paharului. Atenția mi-a fost captată și de standul cu ceai, biscuți și deja celebrele candy-pops ale celor de la ceainăria Bernschutz & co. Însă Luminița Dragomir, managerul ceainăriei, prezent la standul de la târg, ne-a spus că e nevoie de ceva răbdare pentru ca oltenii să înceapă să vadă cu ochi buni lucrurile mai puțin întâlnite în zona lor: „Este primul an în care participăm la târgul din Craiova, dar la București, deja ne numărăm de ani buni printre organizatori. Am câștigat chiar premiul Ceainăria Târgului Gaudeamus București și acest lucru ne-a încurajat să încercăm și în Craiova. Într-adevăr, există mult mai mulți oameni care preferă ceaiul în capitală, dar am observat că, încet, încet sunt și craioveni care și-au făcut obiceiul de a trece pragul ceainăriei noastre.”

natural-acne-cure-chamomile-teaBernschutz & co a încercat să-i ademenească pe craiovenii veniți la târg cu o gamă largă de ceaiuri organice, pe care Luminița Dragomir le recomandă savurate împreună cu o carte bună. Dintre acestea, ceaiul verde, dar și cele cu arome fructate au fost alegerea vizitatorilor de la Gaudeamus. Însă, managerul ceainăriei ne-a recomandat o combinație mai îndrăzneață de ingrediente compusă din ceai negru și garam (iute) masala (amestec), popular în India. Printre condimentele amestecului indian amintim: cuișoare, coriandru, dafin, cardamon, scorțișoară și nucșoară.

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , | 7 Comments

Dintre sute de clișee: primăvara!

Art-Girl-Kimono-Tattoo-Profile-Sakura-SpringCei care sunt „sub aceeași umbrelă cu mine” înțeleg că primăvara înseamnă mai mult decât trei luni înșirate într-un calendar aruncat pe un birou, mai mult decât niște flori dăruite femeilor dragi nouă doar pentru că „așa se face”, mai mult decât cure de detoxifiere cu pătrunjel, ținute pentru că așa scrie în revistele de modă pe care le răsfoim adesea. Și cu toate astea, mereu mă las dusă de val, pe apele enervant de calme al predictibilității și ajung să fac primăvara fix aceleași lucruri pe care le făceam și iarna, tânjind după o schimbare pe care nu am niciodată curaj să o pun în aplicare.

Nu știu de ce, dar primăvara, parcă mai toți avem tendința de a deveni clișeici. Mai sunt câțiva, ce-i drept, care scapă de a aceste simptome și pe care îi rog să-mi dea și mie rețeta. Însă până atunci, mă lupt cu mine însămi și încerc să scap de ritualul primăvăratec pe care îl țineam în fiecare an. Drept urmare, iată ce am de gând să fac:

– Gata cu clișeul potrivit căruia doar femeile trebuie răsfățate la început de primăvară! Pentru că sunt de părere că atât femeile, cât și bărbații se află pe aceeași treaptă, anul acesta, în martie, o să le fac cadou și bărbaților pe care îi am trecuți în categoria VIP pentru a le demostra că nu i-am uitat. Chiar dacă ei nu poartă mărțișoare cu șnur alb și roșu, cu siguranță voi găsi să le dăruiesc ceva pe placul lor.

Spring– Și gata cu clișeul care ne face să ne amintim de mamele noastre doar în zilele de 1 și 8 martie. Eu am realizat că mai rămân încă 29 de zile din luna martie, 90 din primăvară și încă 304 astfel de zile din acest an, în care va trebui să îi fiu recunoscătoare mamei mele pentru tot ceea ce face pentru mine. O să devin mai cumpătată în ceea ce privește comentariile răutăcioase, spuse fără rost.

– Pentru că primăvara înseamnă o șansă la un nou început, mă voi asigura că nu voi mai neglija niciun apel sau mesaj primit. Indiferent din partea cui vine. Voi răspunde tuturor, chiar dacă nu va fi răspunsul pe care și-l doresc să-l primească. Aș promite și că nu o să mai ajung târziu la întâlniri, însă, mi-e teamă că mă aventurez prea mult. Totuși, o să mă străduiesc.

– Gata și cu văietatul că m-a cuprins „astenia de primăvară”! Sunt rac și normal că o să fiu în depresie mai tot timpul, dar măcar nu o să mă mai plâng (la fel de mult) cum am făcut-o până acum.

1769022_54846739– O să încerc să fiu mai puțin indiferentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am realizat, de exemplu, că deși mă laud că iubesc florile, nu am plantat niciodată una. Și e trist! Am de gând să remediez acest lucru. Anul ăsta, nu numai că voi avea mereu camera plină de flori, dar mă voi ocupa și de grădina bunicilor, atât cât mă pricep.

– Fără zâmbete clișeice, oferite din politețe celor din jurul meu. Iarna asta, am obosit să fiu drăguță cu cei care nu merită.

– Fără enervanta frază devenită deja caracteristică pentru mine: „nu pot, nu-i de mine”. O să încerc lucruri noi, o să particip la mai multe evenimente, chiar dacă aparent nu am ce căuta acolo. Așadar, va fi o primăvară cu mai multe amintiri surprinse în fotografii.

2014-02-Spring-Butterfly-Girl-Art-Ilustrated-Wallpaper-for-Backgrounds– Fără promisiuni legate de mersul la sală pentru că sunt de-a dreptul inutile pentru mine și le-am încălcat în repetate rânduri. Anul trecut, am avut o tentativă, dar am renunțat numai după o ședință. Noroc că era gratis! Anul ăsta, îmi văd lungul nasului și mă rezum doar la role și bicicletă.

– Primăvara asta, aș vrea să beau mai puține căni de 3 în 1, și să încerc mai multe arome de ceaiuri fructate. Ar fi de-a dreptul utopic să pot crede că pot renunța dintr-o dată la cofeină, așa că încep cu pași mici.

umbrella_girl_2_by_arielletter22-d4lp47d-Îmi propun să citesc în parc, unde să mă pot bucura de aerul ceva mai curat și de verdeață. Și nu o să mă rezum doar cărțile pe care le am de studiat pentru facultate și licență, așa cum făceam până acum.

– În luna mai, plănuiesc un citybreak, care să nu includă clișeicul grătar primăvăratec la iarbă verde.

– O să ridic jaluzele prăfuite mai des, ca să las soarele să pătrundă, chiar dacă mă declar fidelă zilelor mohorâte și ploioase. Și poate o să le șterg și de praf, dacă tot am adus vorba de schimbări.

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , | Leave a comment

Din categoria „Ce-am făcut să merit asta?”

Sunt câteva momente în viață în care ți se pare că toate planetele s-au aliniat împotriva ta și că afurisita aia de karma te pedepsește și pentru acele greșeli pe care nu ai apucat să le faci încă. Se întâmplă ai pur și simplu una dintre zilele alea în care era mai bine să rămâi baricadat în casă, deși horoscopul tău ți-a spus că asta e ziua în care vei da lovitura. Nu ai spart nicio oglindă, nu ți-a trecut calea nicio pisică neagră, și ultima dată când ai verificat calendarul nu arăta ziua de marți, 13. Și totuși ești urmărit de un mare ghinion.Black-Ask-a-Question---Is-it-bad-luck-to-use-your-shower-gifts-before-the-big-day-

Să trecem în revistă câteva dintre lucrurile pe care le urâm cel mai mult în viața asta și care ni se întâmplă exact atunci când avem altceva mai bun de făcut sau când ne grăbim cel mai tare. De cele mai multe ori, căutăm să dăm vina pe ceva sau pe cineva pentru ceea ce ni se întâmplă. Dacă nu găsim pe nimeni, îl putem blestema pe Murphy, cu tot cu legile sale.

  • Să începem cu un caz clasic: cari după tine, inutil, umbrela în geantă timp de câteva zile bune, fără să se arate vreun amărât de strop de ploaie, iar când te decizi, în sfârșit, să o lași acasă, începe să toarne cu găleata.
  • rain-roomPui ochii pe o rochie absolut minunată și pentru că nu ai bani la tine, te hotărăști să te întorci a doua zi după ea. Deja îți închipui cât de bine vei arăta purtând-o, când contați că nu mai e pe manechinul din vitrină. Întrebi disperată vânzătoare și afli că tocmai s-a dat ultimul model. Câteva zile mai târziu, o vezi pe cea mai nesuferită persoană pe care o cunoști, mândrindu-se cu „rochia ta”.
  • Cazul clasic: îți pierzi telefonul prin casă și, bineînțeles, este setat pe modul silențios.
  • Pentru examenul din sesiune ai de învățat 100 de pagini la cea mai dificilă materie din semestru, însă nu apuci să parcurgi decât 90 dintre ele. Când primești foaia cu subiecte, realizezi că nu știi să rezolvi nimic pentru că a picat tocmai ceva din cele 10 pagini pe care nici măcar nu le-ai răsfoit.
  • Ești în mare întârziere, dimineața, și o iei la fugă, pe tocuri, după autobuz. Ajungi fix în dreptul scării, gata, gata să pui picioarul, iar șoferul se face că nu te vede și îți închide ușile fix în nas.
  • 2Te hotărăști să porți o bluză albă pe care ai cheltuit o mică avere și te trezești că din cana ta cu sirop de fructe sau cafea, niște stropi nesuferiți se hotărăsc să sară fix pe suprafața imaculată. Sau mai rău: o arzi cu fierul de călcat.
  • Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți blocați în propriile haine? Ei bine, da se poate. De curand, în fermoarul de la fustă mi-a rămas prinsă o bluză dintr-un material ca de mătase. Vă închipuiți ce a urmat după. Și asta este doar una dintre poveștile cu fermoare. De cele mai multe ori, acestea se rup, exact când avem mai mare nevoie de ele.

Din categoria „Ce-am făcut să merit asta?” fac parte mult mai multe povești care au stricat cândva buna dispoziție a vreunuia dintre voi. Ca să mai spargem ghinionul, hai să lăsăm postate toate aceste întâmplări în comentariile de mai jos!

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , , | Leave a comment

(in)Decizii

Una dintre marile probleme cu care noi, oamenii, ne confruntăm este aceea că suntem total nehotărâţi când vine vorba de alegerile pe care trebuie să le facem. De câte ori nu am stat în faţa dulapului din cameră, plângându-ne că nu avem nimic potrivit de purtat, deşi rafturile şi umeraşele aproape cedează din cauza greutăţii hainelor care zac aruncat pe ele? De câte ori nu am mers într-o cafenea şi habar nu aveam ce să comandăm? Să fie cafea, ceai, apă plată, frappe, bere sau martini?

crop380w_istock_000003401233xsmall-question-marks

Să zicem că după ce ne-am consultat cu vreo doi-trei prieteni, ne-am decis că un ceai ar fi tocmai potrivit. Problema apare atunci când va trebui să alegem aroma: să fie muşeţel. ceai verde, ceai negru, ceai de fructe de pădure, de mere şi scorţişoară, de tei, de lavandă? Sunt atât de multe arome și e dificil de ales. Mai ales dacă ești o persoană minuțioasă, așa ca mine. Trebuie să fii atent la fiecare detaliu. Oricum, dacă mai ai și ghionion, o să afli că degeaba te-ai chinuit un sfert de oră să te decizi asupra unei arome pentru că oricum în cafeneaua respectivă au doar ceai de mușețel.

Aaa, şi să nu uităm momentul ală în care intrăm într-un supermarket şi habar nu avem ce urmează să cumpărăm. Desigur, când vom ajunge în faţa casei de marcat vom realiza că din cauză că nu am putut face o selecţie a produselor de pe rafturi, ne trezim că am cumpărat mult mai mult decât era necesar. Este greu să iei o decizice când vine vorba de atâtea bunătăţi care îţi fac cu ochiul. Aş recomanda întocmirea unei liste, dar cine mai are timp de aşa ceva?

shutterstock_44076058

Eu, una, nu m-am putut decide nici temă să aleg pentru acest blog. Mi-a luat mai bine de două ore. Dacă una dintre ele mi se părea potrivită, realizam apoi că e prea scumpă sau că post-urile mele nu vor arăta așa cum îmi doresc.

Sau poate doar eu sunt în situaţia asta. Poate doar eu mă gândesc de un miliard de ori înainte de a lua vreo decizie şi încerc să întorc problema pe toate părţile. Oricum, eu sunt genul care face o furtună într-un pahar cu apă. Însă dacă şi tu te afli în situaţia asta, măcar din când în când, înseamnă că universul ăsta are ceva cu noi. Să fie teama de a da greș motivul pentru care ne ia atât să ne hotărâm sau suntem pur și simplu niște persoane dificile? Și totuși, atunci când un prieten este indecis mă sună tot pe mine să îl ajut cu un sfat. Când vine vorba de el e parcă mult mai ușor.

Categories: Sub aceeași umbrelă cu mine | Tags: , | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com.