#Webstock.ro : episodul 4

A fost totul roz?
Ei bine, nu. Știți bine că orice eveniment nu are decât aspecte pozitive. Și aici, la Webstockro s-au întâlnit câteva aspecte mai puțin plăcute sau care nu au corespuns așteptărilor mele. Însă țin să subliniez că este stric opinia mea. Iată ceea ce am observat eu:
– deși vorbitorii în public au fost numai oameni superinteligenți care chiar aveau ceva de spus au fost câțiva dintre ei care nu au reușit să se conecteze cu publicul. Ideile acestor vorbitori erau excelente, aveau în spate o poveste interesantă, dar parcă nu au reușit să dea farmec gândurilor pe care le aveau de transmis. Parcă vorbeau doar pentru ei. Mesajul lor din păcate nu a ajuns întru-totul la mine. Dar poate alte persoane i-au înțeles perfect. Poate mă așteptam eu să interacționeze mai mult cu cei prezenți în sală, să pună mai multe întrebări, să aștepte răspunsuri.
– mâncarea a fost delicioasă, suficientă, diversificată…însă a existat o problemă. După terminarea primei părți a conferinței, toată lumea, înfometată, s-a repezit să guste din bucatele puse pe masă și s-a format o îmbulzeală ca la…metrou. Stația Piața Unirii. La o oră de vârf.

Stăteai la coadă să prinzi salata aia apetisantă cu porumb. Sau cartofii țărănești. Sau peștele nu știu de care.

Nu spun că stăteai mult la coadă, însă era incomod să te plimbi cu farfuria plină printre zecile de oameni care mișunau precum furnicile. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu găseai o masă pe care să-ți așezi farfuria și tacâmurile. Multe persoane au fost nevoite să se așeze pe podeaua hotelului pentru a servi prânzul pus la dispoziție de organizatorii. Dar chiar și așa, nu pot spune că a fost rău, mai ales datorită preparatelor delicioase. Dacă mai aveai și coate ascuțite precum oltenii, puteai să-ți croiești drum printre bloggeri, ceva mai ușor decât. Mai greu se descurcau ardelenii, însă chiar și așa, au scos-o și ei la capăt.
-mi-ar fi plăcut să existe totuși o cameră pentru bagaje unde să ne putem lăsa lucrurile în siguranță și nu să le tot cărăm cu noi. Când au trebuit să reorganizeze sălile pentru cea de-a două parte a conferinței, am fost nevoiți să ne luăm și lucrurile cu noi. Și m-am cărat astfel cu vreo 3-4 plase după mine. bagaje

Iar dacă cumva exista o astfel de cameră, eu jur că nu am avut habar de ea. Și nimeni nu m-a luminat!

Anyway, dacă ar fi să acord o notă evenimentului aș spune că ar merita…9! 9+! (vedeți, sunt rea! Ferească Dumnezeu să ajung profesoară :D) A fost o experiență frumoasă. Am avut ce vedea, învăța. Sper să pot ajunge și anul viitor.

Advertisements
Categories: De făcut | Tags: , | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: